Parlamentarii nostri, obisnuiti sa nu rateze nicio ocazie de a scadea in sondajele de incredere - lucru care nu-i intereseaza defel! -, au un motiv de mare satisfactie. ßi-au votat niste pensii marite de crapa de necaz toti sarantocii din tara. Banii pentru pensii vor veni - ati ghicit! - din impozitele platite de noi toti, nu dintr-un fond special care sa fie alimentat din indemnizatiile lor, asa cum se preconiza initial.
Discutand la modul concret, un parlamentar cu trei mandate la activ, indiferent daca a chiulit sau a tacut pe rupte, primeste o pensie intre 40 si 50 de milioane de lei. Daca are doar doua mandate, undeva intre 30 si 40 de milioane de lei, iar daca a petrecut in bancile Parlamentului numai patru ani, are batranetile asigurate cu aproape 30 de milioane de lei. Nu are rost sa dam aici exemple de parlamentari care n-au luat cuvantul niciodata si n-au facut practic altceva decat sa ridice mainile disciplinati, dupa cum era interesul partidului din care faceau parte.
Interesant a fost jocul politic care a insotit pe traseul legislativ Statutul parlamentarilor, legea prin care acestia si-au votat privilegiile. Dupa ce a trecut pe sest prin Legislativ, proiectul legii a fost retrimis Parlamentului de presedintele Traian Basescu pentru reexaminare. Presedintele a dat atunci o buna lovitura de imagine. Cum ocazia nu trebuia ratata, premierul Tariceanu a dat si el ceva declaratii, in care spunea ca Statutul trebuie regandit, deoarece "s-a cam exagerat in unele privinte". In aceste conditii, dupa reexaminare, parlamentarii au lasat ceva de la ei: au acceptat sa renunte la pasapoartele diplomatice pentru sotii, dar nu si la pensii.
Bineinteles ca toti alesii poporului, indiferent de apartenenta politica, au votat acest statut scandalos pentru o tara saraca precum Romania. Cand l-am auzit vorbind pe liberalul Crin Antonescu despre acest vot, mi-am dat seama ce parere buna au despre ei parlamentarii. Cum se chinuie ei acolo sa scoata la liman tara asta saraca, cum poporul nu intelege cata munca este in Parlament.
De altfel, unul dintre motivele care au argumentat acordarea acestor pensii a fost ca, dupa atatia ani de stres, speranta de viata a parlamentarilor este foarte scazuta, mai mica poate decat a unui pensionar obisnuit care nu are bani de medicamente. Cand auzi asa ceva, mai ca-ti vine sa te intrebi: la ce le-o mai trebui pensie mare, daca tot nu apuca s-o manance?