In principiu, expunerea publica televizata este privilegiul celor foarte talentati sau al celor extrem de ridicoli. In Romania, "onoarea" revine exclusiv ultimei categorii. Asa se face ca stirile serioase de la Antena 1 incep cu Geoana sau Voiculescu, aruncand cu laturi in Basescu si in acolitii lui, noutatile de la Pro TV cu manelistii, Gigi Becali sau cu Basescu dansand cu soata pe litoral ori premiind si laudand sportivi de care nu s-a ingrijit niciodata. Dar ale caror merite si le imparte si insuseste fara pic de jena.
Cand ridicolul stirii sau al personajului dispare, apare penibilul reporterilor TV, care, desi multi cu peste 10 ani de experienta, nu reusesc sa se lepede de sabloane, de ticuri suparatoare, de ranjet tamp cand e cazul sa fii serios sau de mima grava cand stirea e stupida.
Reporterul TV va avea pe figura un rictus cretin-amuzat cand iti va relata despre un accident grav, cu zeci de morti, si va imprumuta o muie teribil de ingrijorata cand Steaua lui Becali - vezi pe ProTV - va fi in pericol de suspendare o etapa din Liga lui Mitica sau cand Mutu Adrian si-a frant cotul la antrenament.
Reporterul TV, indiferent ca relateaza o tragedie sau o petrecere de manelisti, stie el de la aia mai vechi in bransa de la care a invatat sa tina microfonul in dreptul gurii, ca trebuie sa dea din maini ca o morisca stricata, sa se infiga cu moaca in camera, accentuand, mai mereu, pasajele cele mai putin importante ale stirii.
N-am vazut un reporter de televiziune roman care sa se apropie macar prin atitudine, daca nu prin acuratetea informatiei, cu baietii (sau fetele) aia scoliti pe la BBC sa CNN.
La fel de ridicoli, la fel de expusi. De altfel, ca si subiectele pe care le relateaza cu atat patos si gimnastica a gesturilor.