George Calinescu fu surprins cand, pe strada, un tanar tinand o jumatate de paine in mana il intreba: "Domnule profesor, unde infloreste crinul?". Calinescu fu putin intrigat; dar privindu-i ochii luminosi, zambetul cald si chipul ce amintea de fii de ctitori zugraviti in tindele vechilor biserici, cu acuarela suferinda, accepta dialogul. Afland ca este student in anul I la Litere, ii oferi ocazia si altor discutii. Si-l anunta ca anul urmator, lectia de deschidere se va numi "Unde infloreste crinul". Numai ca in anul urmator, studentul Radu Poenaru a fost exmatriculat din facultate. Tatal sau, inginerul Constantin Poenaru, era un inginer cu serioasa pregatire in Germania, iar fratele lui fusese primar al Craiovei. Crime suficiente pentru a fi arestati, chiar daca apartineau unei stirpe ilustre, din care facea parte si Petrache Poenaru... Radu incearca sa intre la alte doua facultati, dar nu i se permite inscrierea. Ramane in Bucuresti, fiindca acasa, la Craiova, nu avea ce manca. Este hamal in gara ziua, iar noaptea figurant la diverse teatre. Obosit, pana la urma se intoarce acasa; cand vede ca din cartile de mare valoare, din colectia de ziare si reviste vechi n-a ramas nimic, innebuneste. (Ca o ironie a sortii, casa Poenaru din fata gradinii Mihai Bravu a gazduit mult timp Laboratorul de Sanatate Mintala).
A fost internat intr-un sanatoriu din Ardeal. Avand o fire blanda, i se permiteau plimbari prin jurul sanatoriului. Dar intr-o zi a ajuns in curtea unei unitati de securitate. Santinela l-a somat de trei ori sa se opreasca, dar el continua sa culeaga maci. A tras; Radu s-a prabusit peste niste maci, care au devenit si mai rosii.
Mi-am amintit de aceasta trista poveste (pe care am scurtat-o mult) fiindca acum dorim, sau am vrea sa dorim, sa elucidam niste drame ale trecutului, cautand posibilii vinovati. Cazul Poenaru ne arata cat de complexa este problema stabilirii vinovatiilor. E de vina santinela ca l-a omorat? Dar era in post si s-a supus disciplinei militare. Sunt de vina cei care l-au arestat pe tatal si unchiul sau? Dar si acestia au fost executanti. Ca si judecatorii care i-au condamnat. Ca si cei care au regizat si realizat exmatricularea. Nici una din aceste categorii nu este absolvita de raspundere. Dar vina cea mai mare o au cei de sus, care luau deciziile si apoi le transmiteau subalternilor, care le executau fie din teama, fie din convingere. Trebuie distinsa atunci culpa morala, cea mai condamnabila, de cea fizica. Se poate pune intrebarea de ce, alaturi de "dusmanii poporului", erau atat de oropsiti si urmasii lor. Fiindca puterea era constienta ca o generatie crescuta intr-o anumita ambianta, dupa anumite principii, va copia comportamentul generatiei anterioare. Realitatea zilelor de azi confirma acest adevar; care, in acest caz, este foarte trist.
Fara indoiala, o parte din realitatile trecutului trebuie cunoscute. (Tot adevarul nu va putea fi cunoscut niciodata). Dar ne-am propus prea multe si in conditii mai mult potrivnice decat favorabile. Dorim sa perfectam cadrul care sa ne permita sa intram in UE, sa demascam crimele comunismului, sa-i deconspiram pe securisti si pe informatori, sa identificam elita comunista care a jucat un rol nefast central, sa aflam adevarul despre Revolutie si Mineriada, sa demascam marii corupti.
Asta in conditiile in care parlamentul este intesat de "fosti" de diverse categorii si de "corupti actuali"; ca urmare, parlamentul se opune tuturor masurilor care ar avea un efect pozitiv. Aceeasi situatie o intalnim in cercurile inalte ale justitiei. CNSAS are o activitate insignifianta de atata timp, pentru ca a fost format pe criterii politice, iar legea ii ingradeste atributiile, transferand puterea partiala de decizie tot justitiei si parlamentului. Zilele acestea au fost dominate de greve, in mare parte justificate. Dar de ce oare grevistii n-au inconjurat cladirea parlamentului sa ceara acceptarea sub forma eficienta a controlului averilor demnitarilor si a ANI. In felul acesta ar fi gasit o sursa sigura de obtinere de fonduri pentru mariri salariale.
Cat timp vom astepta si doar vom critica si vocifera, nu vom sti unde infloreste crinul!