Fiecare zi de 1 decembrie ma face sa ma gandesc daca sunt sau nu patrioata, daca mai sunt, de fapt, ca la un moment dat cu siguranta am fost (chiar daca si doar teoretic, inainte sa ma nasc, luand in considerare viitoarea cetatenie). Si stau si ma intreb ce inseamna de fapt sa fii patriot. Sa te bati cu pumnii in piept ca esti roman? Nu, asta nu face nimeni, pentru ca nici nu prea are de ce. Sa nu ascunzi faptul ca esti roman? Nici asta nu cred, pentru ca multi o fac, de rusine sau din diverse alte motive. Sa tii discursuri glorioase, in public sau in cercul de prieteni, folosind cuvinte mari pe care nici macar tu nu le crezi? Nu, nici asta nu trebuie sa fie. Nici dictionarul explicativ nu ma prea lamureste, din moment ce ofera explicatii rasuflate, pana si ele, de patriotism. Cica "patriot" este acea persoana care isi iubeste patria si lupta pentru apararea si prosperitatea ei. Daca o luam cu a doua parte, am fi surprinsi sa constatam ca s-ar gasi cu greu un roman patriot, pentru ca in ziua de azi sa fii erou sau macar un pic mai deosebit decat altii si sa faci ceva pentru Romania este lucru rar. In ziua de azi nimeni nu face ceva pe cont propriu, preferand sa traiasca cu mandria realizarilor celorlalti (cei putini care au intrat deja in istorie sau in galeria celebritatilor). Asa ca, pentru a nu intra cu totii in doliu sufletesc, o sa pastrez deocamdata doar prima parte a definitiei, pentru a ma cerceta in profunzime si a vedea daca imi iubesc sau nu patria. Cu riscul de a parea demodata, as zice ca o iubesc, teoretic. Asta in pofida faptului ca mi-e sila de ceea ce a ajuns, de specimenele care o populeaza (stiu, romani de-ai nostri), in pofida faptului ca uneori imi vine sa-mi iau campii si sa ma duc unde oi vedea cu ochii. Dragostea asta de patrie a ajuns la fel ca si credinta: o simti undeva in strafundul fiintei, o ai poate in sange, dar nu e un motiv de fala, pentru ca ar deveni redundanta daca ai afisa-o. Asa cum poti crede in Dumnezeu fara sa mergi la biserica, tot la fel poti fi patriot fara te manifesti ca atare dupa modelul celorlalti. Partea proasta este ca singurul lucru care ma indreptateste sa ma cred patrioata este ideea de Romania (iar o idee este prea putin palpabila). Iar dintre cele omenesti - ar fi imnul. In rest, ziua nationala ma lasa rece (e rau?), pentru ca nu cred ca daca nu ma manifest intr-un mod neobisnuit doar atunci, nu iubesc aceasta tara. Ma enerveaza toti ipocritii care fac atata vuiet cu mesaje pe telefon si nu numai, cu "La multi ani!" si toate cele. Nu am raspuns nici unuia. Tocmai pentru ca toti transforma aceasta zi in ceva "deosebit" si nereusind sa faca decat circ ma face sa imi doresc sa ma simt roman in oricare alta zi (si sunt atatea ocazii!), dar nu de ziua nationala. Pentru ca, oricum, nu poti fi patriot doar de ziua nationala.