Mineriadele au ros din temelii aceasta tara pentru ca au aruncat-o inapoi cu zeci de ani. Astazi exista un singur om care plateste pentru ceea ce s-a intimplat atunci. Fostul ortac, aflat inca dupa gratii, va fi chemat ca martor in dosarul mineriadelor. Va fi el dispus sa spuna lucrurilor pe nume? Din ceea ce ni se ofera ca informatie vedem ca implicatiile au fost de cel mai inalt nivel, ajungindu-se pina la presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu.

Pina la urma pot sa inteleg ca a fost o manipulare execrabila a maselor, pot sa inteleg ca cineva a considerat ca un popor intreg merita sa sufere pentru binele citorva persoane din clica lui. Ce nu pot sa pricep este ce mai cauta acesti politicieni in fruntea unor institutii si a unor partide politice. De ce nu-si ia fiecare bocceluta si nu pleaca acasa? De ce nu se tem de mase? De ce nu se tem ca o mina de oameni, care au suferit reale prejudicii la vremea mineriadelor, ar putea actiona in forta si ar putea veni pentru a-i scoate in suturi din birlogul inalt in care s-au aciuat? Sa fie pentru ca in continuare se simt in siguranta? Sa fie oare pentru simplul motiv ca au ceva asi in mineca si nu se tem de actuala putere? Sa fie santajul si coruptia metodele pe care le folosesc inca?

Generali de politie, oameni cu functii inalte din fosta Securitate au stat in umbra acelor evenimente, facindu-le sa “curga” dupa bunul lor plac, iar acum stau si-si rid in barba pentru ca nimeni nu-i poate trage la raspundere, in vreme ce altii, care au avut de suferit atunci, isi cauta inca dreptatea.

Asta este tabloul jenant pe care ni-l ofera o clica de imbuibati care nu vor in ruptul capului sa paraseasca locurile caldute pe care le-au ocupat prin santaj si complicitate. Nu au nici macar decenta de a parasi viata publica, de a pleca in liniste, nu mai vorbesc de faptul ca nu au nici macar curajul de a recunoaste ca au avut o implicare in acele evenimente, ca le-au manipulat de dragul pastrarii puterii si a avantajelor care decurgeau din aceasta.

Toate declaratiile pe care le fac merg pe ideea ca este vorba doar despre o razbunare politica, si nicidecum despre o mirsavie facuta cu o foarte mare dexteritate, fara remuscari si fara nici o tresarire a constiintei.

Exista pentru fiecare dintre noi un moment in care trebuie sa recunoastem faptul ca nu mai facem fata unor situatii sau unor functii, nici moral, nici intelectual. Cind insa te agati cu disperare de trecut si incepi sa negi evidentele chiar risti sa fii scos in suturi de cei care nu te mai vor.