In fiecare zi ziarele centrale înghesuie pe coloane ştiruţe ce ne anunţă că un director de IAS corupt pană în măduva oaselor a fost prins, ori că e urmărit nu ştiu ce şef de coloană care a băut antigelul şi acum se face vinovat de grave acte de corupţie. In realitate nu există o reală luptă cu reali corupţi. Poate e adevărat că directorul de IAS şi şeful de coloană au zbarcit-o, însă nu acestea sunt personajele reprezentative pentru clasa romană coruptă. Lupta se duce, bănuiesc, doar la nivel declarativ, ori se consumă pe la colţurile politichiei pentru cine ştie ce troc scarbos. Marii corupţi, cei pe care îi ştim toţi, ne sunt însă prezentaţi prin televizoare ca fiind mari salvatori de neam şi patrie. Ei continuă nestingheriţi să încaseze comisioane de la patria mumă în baza unor contracte obţinute prin moduri numai de ei ştiute, continuă să taie pădurile din rădăcini, continuă să facă negoţ cu influenţa pe care o deţin după ce ştampilacii, inconştienţi, i-au votat. Cred că la astfel de acte de corupţie se referă europenii cand ne cer să intrăm în normalitate, şi nicidecum să tăbăram pe directoraşi, pe şefi de făbricuţe ori pe şoferii unor granguri din politichie. Se pare însă că nu vom asista nici sub Băsescu, la fel cum nu am asistat nici sub Năstase la mai mult de un spectacol prost şi scump. Prost pentru că sunt ridicaţi la rangul de corupţi nişte şarlatani banali şi scump pentru că biletul nostru pentru trenul de Europa are inclus în preţ (chiar dacă vorbim de clasa a II-a), curăţenia totală. Poate ar trebui să angajam alţi gunoieri... capabili.