In valtoarea rapirilor, a luptei anticoruptie, a starii de sanatate a Papei ori a alegerilor de primar in Bucuresti, o stire despre drama unei familii de romani a trecut aproape neobservata. Razvan Ilie Halga a plecat in Austria sa castige un ban cinstit. Din nefericire, a suferit un atac cerebral si a intrat in moarte clinica. Medicii austrieci i-au cerut familiei sale permisiunea pentru prelevarea de organe. Acestia nu au fost de acord. La sosirea sicriului in tara, Razvan nu mai era decat o cutie goala de continut. Toate organele vitale lipseau. Medicii s-au aparat cu faptul ca legea austriaca le da dreptul sa curete de organe interne orice posibil donator. Drama familiei este de nedescris. Religia crestina are percepte foarte clare in legatura cu acest subiect controversat si din punct de vedere moral. Cutumele religioase spun ca, atunci cand va fi Judecata de Apoi, trebuie sa te prezinti in fata Judecatorului Ceresc asa cum ai murit. Orice profanare a cadavrului tau poate duce la pierderea mantuirii sufletului. De aceea, respectul pentru morti are o insemnatate deosebita in cultura celor mai multe popoare ale lumii.
Pentru cauze nobile precum salvarea de vieti omenesti prin transplant, Biserica Ortodoxa si-a dat acordul, dar acest lucru trebuie sa se intample numai si numai cu acordul donatorului inainte de a muri sau cu acordul expres al familiei. Ceea ce au facut medicii austrieci este nu numai profanare de cadavre, ci si jaf. Se spune ca vestitele clinici din Viena sunt locul de pelerinaj al celor care au nevoie de transplant. O operatie costa de la 50.000 de euro in sus.
Organele, probabil, sunt luate pe gratis de la persoane aflate in moarte clinica. Legea lor - sa se spele pe cap cu ea! Dar Halga nu era cetatean austriac. Era cetatean roman! Chiar daca muncea acolo si respecta legile si cutumele austriece, nimeni nu avea dreptul sa-si bata joc de cadavrul sau, atat timp cat el si familia sa aveau alte percepte religioase decat pangaritorii de cadavre austrieci. Se castiga milioane de euro cu asemenea afaceri. Ministerul nostru de Externe ce pazeste? De cand se ingaduie batjocorirea si golirea de organe a mortilor romani fara acordul sau avizul familiei sau cel dat inainte de deces de catre donator? Daca trebuie sa intram in Europa, iar aici, dupa moarte, sa fim goliti precum cutiile de conserve de ceea ce de fapt apartine trupului si sufletului uman, mai bine lehamite de Europa! Intram in aceasta lume. Dar sa ne fie respectate religia, morala si demnitatea. Sa nu fim tratati ca vitele scoase transate la mezat!