Toata presa a scris zilele acestea despre muscaturile de caini. Despre faptul ca tot mai multe persoane se prezinta la spital dupa ce au fost atacate de maidanezi. Bun. Adica nu e bun, ca pe langa muscaturi a fost sesizat si urmatorul aspect: nu te mai ataca un singur caine, ci mai multi. Haitele de caini comunitari nu se poate spune ca sunt izolate sau pripasite doar prin cartiere marginase - asta constat eu. Si mai constat ca, dincolo de relatarile din presa despre caini si muscaturi, nu am vazut pe nimeni sa se sesizeze prompt. Drept pentru care, in continuare, cainii stau linistiti pe langa blocuri, dau din coada ziua si sunt dezmierdati de iubitorii de animale, dupa care noaptea incep tambalaul. Nu pot spune ca nu iubesc animalele - recunosc chiar si faptul ca mai arunc oase de la balcon cainilor comunitari - dar dupa peripetiile din serile trecute inclin sa-mi schimb radical atitudinea. Nu unul, ci trei caini au facut o adevarata pasiune din a ma latra in fiecare seara. Pana mai acum o luna cuminti pentru ca se puteau delecta cu resturile din tomberoane, acum au inceput - presupun - sa resimta foamea. Noile tomberoane ecologice nu le mai sunt accesibile, asa ca isi razbuna "nervii" nocturni pe unii ca mine, care inchei, de cele mai multe ori,... ziua in miez de noapte. Ma intreb daca mai avem hingheri, daca autoritatile chiar iau cele mai bune masuri. Chiar nu-mi doresc sa trec la "vanatoare" de caini, pentru ca atunci cel mai probabil as intra in atentia celor de la Protectia Animalelor si a politiei. Nu cred ca as putea face rau unui animal, dar totusi, instinctul meu de conservare ma face sa ridic o spranceana, dojenitoare, inspre autoritati. Mecanismele care sa dea startul actiunilor de strangere a comunitarilor de pe strazi au ruginit? E criza de personal sau de cleme care sa marcheze urechile castratilor? Am auzit la un moment dat o poveste despre caini care ajungeau la biobaza, erau omorati, dusi la incinerat, iar rezultatul impachetat si dat altor caini (ori nu neaparat) pentru consum. Ha! Ha! Apoi, pentru ca s-ar fi stricat afacerea... nici hingherii n-au mai iesit pe strazi sa prinda cainii. Dar aceasta este o poveste pe care nimeni nu o crede, de aceea ma gandesc ca doar agitatia alegerilor a impiedicat autoritatile sa-si faca asa cum trebuie datoria, si nicidecum nepasarea sau alte afaceri necurate.