Cu fiecare iesire la rampa a oficialilor din Primaria Oradea, mi se intareste convingerea ca institutia condusa de Petru Filip are cel putin doua metehne: suficienta orgolioasa si indepartarea de problemele cetatenilor. Ambele deriva din stilul autoritar de conducere. Pe cetateanul Petru Filip nu il cunosc, in schimb, primarul Petru Filip este o prezenta notorie in spatiul public. De aici si trasaturile pe care le reprosez.
Prin chiar esenta ei, definita simplist, Primaria are obligatia de a face viata comunitatii mai buna, de a-i ajuta pe oameni sa traiasca mai bine. Cetateanul - locuitorul cetatii - trebuie sa aiba privilegiul de a trai bine la el acasa, intr-un oras curat si frumos. Pentru asta plateste taxe: pe pamantul pe care si-a cladit casa, pe drumurile sparte in care isi rupe masina, pe lumina becului la care ii invata copiii sau la care opereaza medicul, pe apa calda din calorifere si de la robinete. Se pot considera, oare, privilegiati oradenii?
In Oradea se deruleaza investitii majore. Reteaua de canalizare si apa trebuiau schimbate demult, iar de introducerea gazului metan, ce sa mai pomenim... S-au reparat si drumuri, se inlocuiesc caile de rulare a tramvaielor, se aduc chiar tramvaie nemtesti, scumpe a' dracului, da' nemtesti, ce mai conteaza ca sunt vechi! Este adevarat, se deruleaza in Oradea lucrari care schimba, la propriu, fata orasului. Tot atat de adevarat este ca investitiile sunt scumpe si exista suspiciuni ca au fost atribuite dupa interesele, deloc onorabile, ale unora.
Sa faci cadouri de Mos Craciun copiilor oradeni ori sa le oferi martisoare achizitionate pe cai incalcite, ambele pot fi considerate gesturi frumoase, dar este total in afara rostului de a fi al Primariei. Sa faci locuinte, sa ajuti scolile si spitalele, sa faci curat pe strazi, sa atragi investitii care sa usureze povara taxelor luate de la oradeni sunt treburile cu adevarat importante ale edililor. Orasul ideal pentru cetatean, creionat in esenta lui, s-ar reduce la urmatoarele: nivel de trai ridicat, costuri minime.
Pana la a locui in orasul ideal mai e mult, iar oradenii se vor trezi intr-o zi ca au ramas fara Oradea. Cel putin, fara acea parte a ei care ii da un inegalabil farmec de oras central-european. Suntem martorii unei alte "nationalizari", facuta, de data asta, in numele dreptului de proprietate. Oradenii au inghitit in sec, dar au inteles situatia cand au aflat ca Muzeul Tarii Crisurilor isi face bagajele. Acum trebuie sa se mute scoli si spitale pentru ca cineva invoca sfantul drept de proprietate, dar nu il si demonstreaza. Primaria nu a miscat un deget sa-si apere patrimoniul, ba s-au gasit unii pitifelnici sa ia in deradere stradaniile singurului consilier local care a facut ceva concret. Abia cand Realitatea bihoreana si, mai apoi, Bihoreanul au sesizat gravitatea problemelor, Primaria s-a decis sa actioneze. Tarziu, desi cunosteau de mult situatia, iar rostul celor de acolo este tocmai sa protejeze interesele oradenilor. Orgoliile, trocurile politice dirijate din umbra in Consiliul Local sunt mai importante decat Oradea, iar Primaria e tot mai departe de oradeni. In campania electorala, Petru Filip avea un slogan: "Mergem mai departe". Mai departe de oradeni a ajuns, mai bogat este, dar Oradea se scurge printre degetele oradenilor.