De fiecare data, la sfirsitul fiecarui an, toti ne facem bilantul unui an in care evenimentele au abundat in varietatea lor. Cea mai spectaculoasa a fost, desigur, scena politica. Plina de declaratii care mai de care mai pline de ironie fata de adversarii politici, platforma de evolutie a oamenilor politici, atit a celor galateni, cit si a celor din Capitala, nu a dus lipsa de reprezentatii. Inceputul de an 2006, dar si finalul sau, i-au gasit pe actorii politici la lucru. Unii la repetitii, altii in spectacolul de premiera, altii si colo, si colo.

Nici unul nu s-a dat in laturi de la a striga mai tare sau de la a iesi in fata cu tot dinadinsul. Stagiunea politica a culminat cu un spectacol penibil pe cea mai mare scena din tara. In Parlament. Acolo unde noi, spectatorii cu drept de vot, ne doream sa fim reprezentati de oameni cu bun simt. Dar n-am vazut decit manifestari intilnite in cartierele rau famate. Actorii, fie ei liberali, social democrati, peremisti, udemeristi, democrati, platformisti, independenti sau minoritari, au uitat de pretul platit de noi, spectatorii, pentru reprezentatia penibila de final de an.

Ne-am fi dorit un spectacol frumos, demn pentru romanii care in urma cu 17 ani au luptat ca sa fie liberi, pentru romanii care si-au lasat familiile in tara pentru a munci printre strainii care, cu chiu, cu vai, ne-au acceptat in rindurile lor.

Prin ultima piesa a sfirsitului de an actorii carora le-am dat banii pe bilete nu ne-au aratat decit ca ne dispretuiesc. Ca nu le pasa de noi. Ca sintem prea mici pentru interesele lor atit de mari. Ca oricum ne vom duce sa-i votam si ca ei oricum isi vor vedea interesele de grup, indiferent de tabara din care fac parte sau de regizorul care le pune piesa in scena.

Avem in schimb noi, cei ce privim acest spectacol, o vina. O vina pe care am inclus-o in ceea ce am facut pina acum. Adica in simplul fapt ca ne uitam la acest spectacol prost, cu actori. Unii dintre ei se comporta ca niste marionete. Mai ales cei din plan local. Dar uita ca unora nu le place teatrul cu papusi care mimeaza interesul pentru bine si care se lasa, in schimb, minuite de papusari cu interese.

Spectatorul va avea oare puterea, cindva, sa sanctioneze spectacolele proaste? Se va dezlipi, oare, spectatorul de stampila de simplu votant? Inca mai sper ca acest raspuns sa fie afirmativ.