Prea putini bani pentru prea multi oameni bolnavi. A fost intodeauna scuza prin care cei care au chivernisit vremelnic sistemul sanitar, fie la nivel mic, de directori de spitale, sau in mare, ca ministri, au motivat tratamentele uneori inumane la care sint supusi unii pacienti.

Pentru ca o anumita specialitate medicala nu are linie de garda de sine statatoare un galatean cu falca rupta in trei locuri a fost intii trimis pur si simplu acasa, a revenit si a fost plimbat prin sectii ca pina la urma, la insistentele unor oameni in alb care nu au uitat de omenie, sa fie cazat temporar intr-o sectie a spitalului, alta decit cea in care ar fi trebuit sa fie internat. S-a intimplat la sfirsitul saptaminii intr-un spital galatean in care nemultumirea unor cadre medicale ce sustineau ca nu sint platite pentru a asigura garda a fost mai mare decit suferinta unui om.

Nu sint bani pentru unele medicamente, nu sint bani pentru a plati medici de specialitate pentru ca toate liniile de garda sa fie asigurate, nu avem bani sa facem unele analize. Ca de obicei suferinta pacientilor este demult uitata si totul se rezuma doar la cifre. De cele mai multe ori pentru ca mai gasesti cite un om de omenie care nu gindeste doar in cifre ori spaga, si care nu poate sta linga un om care geme ca un animal haituit. Si asta intr-un spital. Vorbesc acum despre povestea reala a unui om care, batut, a fost adus la spital. Aici, pentru suferinta lui, trebuia neaparat sa fie vazut de un anumit medic specialist sau macar internat intr-o sectie de specialitate. Dar, cum specialitatea cu pricina nu avea garda de sine statatoare, ci una amestecata cu a altor specilitati, specialistul lipsea. Pentru ca nu sint platite in plus pentru asta barbatul initial nu a fost internat. A fost trimis acasa si sfatuit sa revina la inceputul saptaminii, cind va fi medicul de care are nevoie. Omul a plecat, dar durerea l-a adus inapoi. Si tot asa de trei ori, pina cind, la insistentele altor cadre medicale, bolnavul a fost cazat temporar in cu totul alta sectie decit cea in care ar fi trebuit sa ajunga.

Povesti din acestea sint din pacate prea multe. La mijloc sint banii considerati mereu prea putini fata de volumul de munca cerut. Numai ca omenia nu costa bani. Dar asta este si a fost pentru prea multi un amanunt nesemnificativ.