Fara sa fiu catusi de putin un fan impatimit al campaniilor duse de mass-media in diferite situatii, mai ales a celor cu tenta egalitarista, recunosc ca am ramas uluit de privilegiile de care se bucura unii dintre angajatii statului, la bunastarea carora contribuim toti cei care platim impozite. Initial mi-am spus ca este vorba despre cazuri izolate si ca, la urma urmei nu oricine a lucrat ca pilot asa ca o pensie "barosana" pentru cineva care a avut in maini vietile a sute de oameni nu este ceva iesit din comun si ca asa trebuie sa fie. Este drept ca suma este, fara nici un dubiu, umflata pana la refuz. O pensie intr-o luna egala cu castigul cuiva care munceste serios in aproape doi ani de zile este socanta. Incet-incet campania si-a facut, cel putin asupra mea (si sunt convins ca nu sunt singurul) efectul. Dezvaluirea drepturilor banesti de care se bucura o parte dintre angajatii statului devine usor halucinanta pentru foarte multi dintre cei care se straduiesc cu mari eforturi sa treaca de limita saraciei. Poate ca asa ar fi normal sa se intample in societatile private care obtin rezultate foarte bune si in care patronul doreste sa-si fidelizeze, cum se spune acum, angajatii, pentru ca a avut de castigat, la randul sau de pe urma performantelor acestora. Dar atunci cand banii vin de la mine, platitorul de taxe si impozite, parca treaba incepe sa ma deranjeze, ca sa nu zic sa ma scandalizeze de-a binelea. Stabarimea de tot felul, cum ar fi cei de la Agentia Nationala a Telecomunicatiilor (sper ca am retiniut bine desi nu are nici o importanta), care primeste prime peste prime cu tot felul de ocazii, ba de vacanta , ba de Craciun, ba de Pasti ba chiar cu ocazia zilei de nastere, din banii platiti de noi toti ar ar fi trebuit sa incerce sa fie mai decenta in a-si acorda drepturile respective din banii tuturor "fraierilor" care isi castiga painea in mod cinstit. Pe vremea comunistilor exista un slogan tembel, cu care nu am putut fi niciodata de acord: "De la fiecare dupa posibiltati, fiecaruia dupa nevoi". Se pare ca acum a fost inlocuit, din pacate, cu ceva de genul "De la fiecare cat putem sa jupuim, fiecaruia dupa tupeu" . Chiar daca autorii campaniei care ar putea fi numita "om bogat, om sarac", exagereaza uneori pentru a sensibiliza publicul, aceasta si-a atins telul. Este clar ca lucrurile nu pot continua asa la nesfarsit si ca ar fi timpul ca noii "burjui" sa fie luati la intrebari. Mai bine mai tarziu decat niciodata!