Asertiunea, mai mult decat bizara, este reluata periodic de catre partizanii neconditionati ai presedintelui Basescu, in scopul de a inocula populatiei ideea ca o guvernare fara PD ar echivala nici mai mult, nici mai putin decat cu dominarea tarii de catre o mana de magnati, in primul rand din domeniul mass-mediei.
Dincolo de disputele de natura politica si economica dintre presedinte si presupusul "triumvirat" Voiculescu-Vantu-Patriciu, ideea ca Romania este sau ar putea fi dominata in 2007 de o "oligarhie" este nu numai daunatoare pentru imaginea tarii, ci si absolut falsa. Termenul a fost consacrat de insusi V.I. Lenin pentru a denumi varfu-rile industriale si bancare care ar forma o coalitie ce impinge socie-tatea capitalista spre "stadiul sau cel mai inalt - imperialismul", pasamite specific adversarilor capitalisti ai URSS, nu si ai comunismului. Mai aproape de prezent, in anii 1990, termenul de societate "oligarhica" a fost atribuit, in principal, Rusiei si Ucrainei, cele mai mari si mai importante economic dintre fostele republici sovietice devenite state independente.
Compararea Romaniei cu spatiul ex-sovietic este absolut deplasata si din punctul de vedere al structurii de proprietate, ca si din multe altele, precum infractionalitatea ori instabilitatea politica. Concret, in tara noastra, primii 100 de mari detinatori de avere (inclusiv cei trei mai sus mentionati) cumuleaza echivalentul a circa o cincime din PIB, situatie apropiata de cea din SUA (10 la suta) si pregnant contrastanta cu cea din Rusia, unde 500 de bogati detin circa jumatate din PIB, ori din Ucraina, unde procentajul se ridica la 85-95 la suta, in functie de datele furnizate de revista kieveana "Focus" si, respectiv, de celebra publicatie americana "Forbes".
In ceea ce priveste capacitatea trusturilor de presa ale adversarilor presedintelui de a influenta opinia publica, realitatea este, de asemenea, mult mai nuantata decat o zugravesc adoratorii neconditionati ai Cotroceniului, pe piata romaneasca de media mai existand si televiziuni si publicatii apartinand unor trusturi straine, precum si o concurenta destul de puternica de natura sa impiedice pretinsa "coalitie a oligarhilor" sa vanda numai ce doreste.
In sfarsit, dar nu mai putin important, Romania actuala este totusi un stat in care acuzatiile impotriva oricui, inclusiv impotriva unor "oligarhi" urmariti penal care detin colosalele procente de 0,8-1 la suta din PIB, mai trebuie si pro-bate. Chiar daca, sau mai ales daca, cei care le emit sunt procurori prezentati ca "apostoli" ai luptei anti-coruptie.