Cand echipa presedintelui Traian Basescu s-a instalat la Cotroceni, primul lucru pe care l-a constatat a fost ca salariile angajatilor Administratiei Prezidentiale sunt penibil de mici. Fostul presedinte Ion Iliescu actionase dupa cunoscutul sau principiu "sarac si cinstit", pe care l-a extins si asupra tuturor colaboratorilor sai. Mai mult, ca sa dea un bun exemplu, din salariul modest de presedinte el isi achita masa pe care o lua la cantina din Palatul Cotroceni si-si platea croitorul pentru fiecare costum nou pe care si-l facea cu ocazia unor evenimente.
Vremurile au trecut. Din toamna, actualul sef al statului va castiga de aproape trei ori mai mult decat fostul locatar al Cotroceniului. La fel se va intampla si cu subalternii sai. Tot din septembrie, si parlamentarii vor lua salarii mai mari. Nu numai ei, ci si toti angajatii din sistemul bugetar. Este vorba de aproximativ 700 de mii de persoane. Vesti bune, in sine, avand in vedere ca toti cei enumerati mai sus trebuie sa aiba venituri decente, cel putin pentru a nu fi inghititi de coruptia mica sau mare. Chestiunea poate fi vazuta insa si in sens invers, daca nu ar avea un oarecare iz de populism. Ne convinge ca nu este chiar asa un exemplu dat de fratii nostri de sange latin, italienii. La inceputul acestui an, parlamentarii italieni si-au redus salariile si indemnizatiile cu zece la suta. Motivul a fost unul de bun-simt: dificultatile economice pe care le avea la acea ora Italia.
Statisticile arata ca romanii castiga intr-o ora de munca aceleasi venituri pe care europenii le obtin in doar cateva minute. ¥ara noastra se situeaza pe unul dintre ultimele locuri din Europa din punctul de vedere al salariului brut pe ora. Din aceasta perspectiva, cresterea semnificativa a salariilor demnitarilor si bugetarilor pare o anomalie. Se stie ca in Europa occidentala bugetarii castiga mai prost decat restul categoriilor de salariati. In schimb, ei au siguranta locului de munca. De ce n-ar fi la fel si la noi?
Cu exceptia cadrelor didactice, care intr-adevar castiga mult prea putin in raport cu misia grea pe care o au, restul bugetarilor ar trebui sa tina cont, ca si italienii, de dificultatile economice. Demnitarii gandesc insa la fel ca si echipa prezidentiala la inceput de mandat. De ce au mai ajuns la putere daca nici macar un salariu ca lumea nu-si pot asigura? Chiar asa, fiindca obrazul subtire cu cheltuiala se tine.