Curios, ca tot gazetarul, sa aud si sa vad cum au decurs si ce finalitate au avut consultarile de marti ale presedintelui cu partidele parlamentare, mi-am irosit ceva timp privind, ascultand sau citind chipurile, impresiile ori relatarile celor ce au participat la toata vanzoleala.
Speram, probabil ca si altii, ca, asa cum zice o veche si inteleapta vorba, le-o veni, in sfarsit, si politicienilor nostri mintea cea de pe urma. Dar, din cele traite in dupa-amiaza si in seara acelei zile, iarasi asteptarile nu mi s-au implinit. Nu numai ca nu mi s-a oferit un minim prilej de relaxare, ci, din contra, am trait clipe de neliniste si ingrijorare si mai agitate.
La emisiunile de televiziune, mi s-au perindat prin fata ochilor, unul cate unul ori in grupuri compacte, figuri, fete inalte, dizgratioase, de oameni-strigoi, de oameni rai, pociti, incruntati, schimonositi, maniosi, descompusi, plini de ura si porniti pe harta. Stiam cateva ceva despre superstitiile cu strigoi, care spun ca sufletele unor persoane - moarte sau vii - ar reveni printre oameni si ar produce numai necazuri. Am si scris, odata, despre un caz ciudat dintr-o familie bantuita de stafia unei rude decedate si care nu inceta sa tulbure linistea casei, prin fel de fel de semne si semnale. Atunci mi-am completat cunostintele in materie, afland ca sunt susceptibili de a fi strigoi cei care revin insistent la sanul mamei dupa ce au fost intarcati, cei care plang in pantecele mamei, copiii din flori ucisi de mame inainte de a fi botezati, cei nascuti din incest, vlastarele de vrajitoare sau de asasini. Strigoiul este mortul viu care se intoarce din lumea de dincolo. Strigoii sunt acei morti peste ori sub al caror cadavru a trecut un animal, ori acele persoane care isi inghit cordonul ombilical, caz in care moasa trebuie sa-l indeparteze cat mai repede cu putinta, apoi sa-l ingroape ori sa-l arda iar cenusa rezultata sa i-o dea nou-nascutului.
Marturisesc insa, sincer si convins, nu banuiam ca voi avea vreodata ghinionul sa-i observ asa de-aproape, in carne si... ciolane. Sunt niste aratari respingatoare, care in mod cert au legaturi cu diavolul si se ocupa doar cu vraji, vrajeli si farmece. Oamenii-strigoi din politica bastinasa apar si pe lumina si pe intuneric si, intr-adevar, se transforma in fel de fel de animale sau in fantome pricinuind permanent neajunsuri celor pe care ii intalnesc.
Oamenii-strigoi desfigureaza Constitutia si legile, sugruma democratia, lovesc miseleste chiar si in propriile lor umbre, isi urzesc murdar privilegii pentru ei si pentru toata strigoimea lor de interese. Numai ei au in sange marsavia de a provoca, in numele unui fals exercitiu democratic, blocaje, crize si dispute politice. Numai un om-strigoi, cu atatea bube-n cap, care se bazeaza de cand cutreiera prin politica pe 1% din electorat, poate sa solicite senin si fara sa clipeasca, in numele acelui... urias procent, demisia din functie a unei persoane alese de cateva milioane de cetateni. Doar un om-strigoi, lider de partid, care a promis ca va veni la consultari, isi poate permite sa se razgandeasca dupa aceea, motivand ca are o agenda publica foarte incarcata. O minciuna de om-strigoi, demonstrata de site-ul gov.ro, pe care in toata ziua cu pricina, marti, 20 martie 2007, nu este inregistrata nici macar o actiune la care sa fie prezent. Si lista ar putea continua cu atatia si atatia oameni-strigoi de toate culorile, deghizati in mestecatori de palavre, bufoni, panglicari, mascarici, scamatori. Oameni-strigoi ce presimt ca li se pregateste sfarsitul si pun la cale, cu nerusinare, o noua tentativa de hotie nationala, de furt subtil al voturilor celor multi.
Se pune, totusi, intrebarea: ce vor ei si cum putem sa ne eliberam de cosmarul oamenilor-strigoi? Deoarece existenta lor e seculara, am gasit un posibil raspuns in "Politica" lui Caragiale: "Ce vor oamenii-strigoi iesiti din tenebrele reactiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plamadite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinaros si sange? Vor sa arunce tara pe calea disperarii, pe calea deznadejdii, pe calea exasperarii, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistenta? O vor aceasta? Sa ne spuna. Pana atunci le spunem: destul! Natiunea este satula de faptele voastre."
Intr-adevar, lumea s-a saturat pana-n gat, oamenilor de rand li se face greata de atata demagogie, politicianism si lichelism. Pentru a scapa de oamenii-strigoi catarati prin inalte jilturi publice - dar ce se mananca intre ei, care pe care - in clipa aceasta, nu este suficient sa fie demisi, suspendati ori sa-si dea demisia din functiile detinute (cu toate ca populatia le-a infipt de mult timp tarusul neincrederii drept in inimile lor uscate). Ci, asa cum cu indreptatire le cerea cineva, sa demisioneze din Romania, cu tot alaiul de aratari diforme, dimprejur. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, ii asteapta solutia populara finala: decapitarea cadavrelor lor vii prin vot. Pana atunci, e timpul sa li se repete verde-n fata: ajunge, cei multi pe-aici mai au si treaba!