Nu exista cuvinte pentru a descrie drama prin care trec familiile Boldea si Cretu in acest moment, cind au murit copiii lor. Doare atunci cind mor batrinii insa este cumplit cind tinerii se duc. Doi tineri care aveau vietile in fata. Care aveau un viitor, ambii facind parte din familii mai mult decit onorabile, ambii iubiti ca ochii din cap de parintii lor.
Au murit jucindu-se, cu o jucarie prea periculoasa pentru virsta lor, cu un autoturism prea puternic in care, cu inconstienta specifica adolescentei, au crezut ca nu pot pati nimic. Daca ar fi sa cautam un vinovat, cu toate ca nu mai ajuta la nimic, acesta este chiar tineretea celor doi, aflati la virsta in care, asemeni tuturor tinerilor, cred ca nu li se poate intimpla nimic.
Baiatul, aflat la volan, urma sa sustina peste citeva zile examenul de bacalaureat. Fata promova in ultima clasa de liceu. Doua destine frinte impotriva firii, impotriva oricarei ratiuni. In fata acestei tragedii palesc toate realizarile parintilor lor, munca acestora pare lipsita acum de sens, cu toate ca nu este deloc asa, pentru ca sint oameni care au realizat multe pentru comunitate.
Boldea si Cretu sint oameni de care depind multi alti oameni, care, fara indoiala, le sint acum alaturi la imensa durere.
Pentru ei, ca parinti, moartea copiilor lor este o trauma profunda, care o sa-i marcheze toata viata. Vor trebui sa traiasca insa cu amintirea celor care le-au fost copiii si sa astepte ca timpul sa le mai aline durerea.
Timpul si bunul Dumnezeu sint ceea ce le-a mai ramas, alaturi de noi toti, membri ai comunitatii, care avem datoria de a-i ajuta sa-si duca, oricit de greu le este acum, vietile inainte.
Pentru cei doi tineri nu se mai poate face acum nimic. Ei au lasat in urma familii distruse si prieteni indoliati care ii regreta. Fie ca Dumnezeu sa-i odihneasca si sa ii aiba in grija pe cei care le-au fost parinti.