Nu, nu ma refer la temperaturile incredibil de ridicate pentru aceasta perioada a anului, ci la atmosfera incinsa din societatea romaneasca. Daca ar fi sa fac o trecere in revista a evenimentelor de pe scena politica si sociala a tarii care au infierbantat spiritele in aceasta toamna, nici nu as sti cu ce sa incep...

Poate ca ar trebui sa incep cu legea votului uninominal, care a reusit sa bulverseze tot spectrul politic, data fiind noutatea adusa alegerilor parlamentare din acest an. Un alt tip de alegeri, un alt mod de selectare a candidatilor si o altfel de campanie sunt ingredientele unei scene politice macinata de probleme. Daca mai adaugam si un alt ingredient, cel legat de contestarea legii uninominalului si incertitudinea legata de decizia autoritatilor in drept, atunci intelegem si mai bine de ce scrutinul care va sa vina este unul atipic.

Ceea ce s-a intamplat de curand, si anume amanarea de catre Guvern a aplicarii unei legi care le-ar fi dat profesorilor salarii mai mari, este iar de natura a incinge spiritele. Se anunta proteste, greve generale si multe, multe probleme cu guvernarea. Acum a mai picat pe capul Guvernului Tariceanu si motiunea de cenzura, ca sa fie si mai interesant...

Nu era suficienta criza fiananciara. A trebuit ca aceasta sa coincida cu perioada premergatoare alegerilor. Dupa ce ca societatea romaneasca - la fel ca multe altele, inclusiv cea americana - sta pe un butoi de pulbere, mai aprindem si noi cateva fitile. Mai majoram niste pensii, mai marim salariile la vreo jumatate de milion de bugetari din invatamant si la alti vreun milion de functionari, mai dam niste sporuri unor categorii de bugetari care cunosc legile mai bine ca oricine si care stiu sa ceara ce li se cuvine...

Se pare ca nimeni nu mai gandeste in tara asta. Daca ar fi sa-l ascultam pe premier, si chiar sa-l credem, am zice ca e singurul care se gandeste la viitorul acestei tari si singurul care constientizeaza haosul care sta sa se instaleze. Numai ca nu intotdeauna albul e alb si negrul e negru. Am vazut cum Guvernul Tariceanu si acolitii din teritoriu si-au impartit dupa bunul plac ceea ce s-a strans la buget din contributia noastra, a tuturor, asa ca nu mai sunt asa de convinsa ca Tariceanu poate fi sincer preocupat de binele tarii. Am vazut, pe de alta parte, si o incapaciatate a presedintelui si a Opozitiei de a stopa avantul premierului liberal si al partidului pe care il conduce. Doar zbateri si atat. Nu ma convinge nici motiunea de cenzura, nu ma conving nici declaratile politicienilor. In aceasta toamna fierbinte nimic nu e ceea ce pare.