Dilema de mai sus s-ar putea sa o aiba destui fumatori galateni, inca supravietuitori ai masurilor restrictiv-economice care s-au tot abatut asupra lor, care de astazi, daca trebuie sa astepte pe cineva la spital ori la policlinica, nu mai au voie sa-si aprinda o tigara nici macar in curtea institutiei medicale in cauza.

Nu vreau sa spun ca fumatul nu este un viciu de care ar trebui sa ne vindecam toti cei ce il "practicam" si nici nu vreau sa spun ca interzicerea fumatului intr-o unitate sanitara nu este o masura de bun simt. Macar la doctor sau pe perioada internarii ar trebui sa renuntam la un viciu care ne costa si sanatate, dar si destui bani. Numai ca masura interzicerii fumatului intr-un spatiu deschis, curtea unei policlinici sau cea a unui spital, sub amenintarea unei amenzi de pana la 500 de lei sau a prestarii a 20 de ore de munca in folosul comunitatii, pare un pic fortata, mai ales in sitiutia in care, mai mult ca sigur, personalul unitatilor sanitare nu va renunta sa fumeze in cabinete sau in orice alte locuri din incinta unitatilor sanitare.

Initiativa Ministerului Sanatatii de a-i obliga pe fumatori sa renunte la viciul lor, initiativa laudabila de fapt, ar trebui ca, pe langa masurile punitive destul de dure, sa le puna acestora la dispozitie si un suport medical la care sa aiba acces toti cei care se lasa de fumat. Numai ca, in Galati, nu exista un astfel de centru de stat, fiecare fumator putandu-se lasa de viciu pe cheltuiala lui si pe nervii familiei. Astfel de centru pilot de ajutor exista doar in capitala, se pare. E adevarat ca diverse ONG-uri care presteaza astfel de activitati sunt si pe la noi, dar ofera mai mult "vorbe" decat actiuni concrete.

Veti spune ca, pana la urma, fiecare fumator sa-si abandoneze viciul pe banii lui, ca nimeni nu-i este dator. Dar atunci cum ramane cu banii pe care acea persoana ii da vrand-nevrand ca taxa de viciu? Nu ar trebui sa aiba acces la programe sociale care sa-l ajute sa renunte la fumat, programe alimentate si cu banii lui? Stiu ca astfel de proiecte exista, dar in afara de Capitala, prin alte locuri astfel de centre nu au aparut inca. Si atunci? Sau, tinand cont de faptul ca oamenii activi rar isi fac timp sa ajunga la medic, darmite la un astfel de centru, nu s-ar putea ca din aceeasi taxa de viciu sa fie stimulati angajatorii ca, la randul lor, sa-si stimuleze angajatii sa renunte la fumat? Deocamdata se pare ca tot amenzile sunt mai la indemana si ne ramane dilema: o tigara sau 500 de lei?