Scandalul izbucnit in aceste zile intre palate pe seama retragerii trupelor romanesti din Irak a luat prin surprindere lumea occidentala. Mai ales Londra si Washingtonul. Inca o data am putea dovedi ca suntem un popor care nu-si respecta cuvantul. Prin aceasta propunere, premierul a procedat exact ca in vremea vestitelor razboaie cu turcii, cand, in miezul luptei, aripa boierilor dezerta la inamic, lasandu-l pe voda cu ochii in soare. Oricum, anuntul trasnet de joi dimineata i-a lasat cu gura cascata pe englezi si pe americani. La fel a ramas si "voda" de la Cotroceni, care nu banuia ca datul la gioale dintre cele doua palate poate lua forma unui dezastru diplomatic extern. Acum a vazut si Occidentul pana unde poate duce dihonia din politica de pe malul Dambovitei.
Rafuiala dintre cei doi caposi ai politichiei de la Bucuresti discrediteaza diplomatia romaneasca. Bune sau proaste, aceste angajamente au fost antamate cu pretul intrarii noastre in NATO si asigurare a zonei de securitate a Romaniei. Nimeni nu spune ca nu trebuie sa ne retragem din Irak, si nu numai de acolo. Dar sa o facem la modul civilizat, asa cum au facut-o celelalte tari care au avut si ele contingente in Irak, nu lasandu-i pe aliati cu ochii in soare.
De dragul imaginii si de dragul "ciomagelilor" electorale ne facem iar de bacanie. De data asta insa nu este numai lipsa de seriozitate, ci si lipsa de onoare. Cu numai doua luni in urma, premierul declara sus si tare ca vom ramane alaturi de irakieni si americani atat cat va fi nevoie. Brusc, se scoala invers intr-o dimineata si zice scurt ca ne luam jucariile si plecam acasa. Asta fara sa mai intrebe pe nimeni. Reactia presedintelui a fost patetica. Lovit acolo unde il durea cel mai tare, in sentimentul onoarei si al cuvantului dat. Multe i se pot reprosa lui Traian Basescu. De la contrele si loviturile sub centura administrate titularului de la Victoria la cuvintele grele, cu iz populist, legate de starea natiei. Dar nimeni nu-l poate acuza de lipsa sentimentului atat de ignorat la noi in ziua de azi: onoarea. In timp ce dincolo, la Palatul Victoria, asemenea notiune pare inexistenta.