Semnarea Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana l-a facut pe presedintele Basescu sa descrie evenimentul ca pe un soi de nunta in care tara noastra are rolul de mireasa, care va fi alaturi de alesul inimii “la bine si la rau“. Atitudinea nuntasilor a fost insa foarte nuantata, fapt care n-avea cum sa nu umbreasca serios bucuria rudelor “miresei“. Daca nasii de cununie au fost, asa cum se obisnuieste, destul de ingaduitori cu defectele pe care, fara indoiala, tanara aspiranta la rolul de doamna le are din belsug, cartitorii si-au exprimat - mai ales prin intermediul presei germane - indoiala privitoare la casatoria care ar fi trebuit sa fie un prilej de bucurie pentru toata lumea. Din pacate, multe dintre afirmatiile facute de ziaristii germani sunt de domeniul evidentei. Romania a venit la nunta ca o fata saraca, cu un trecut destul de dubios, cu apucaturi nu tocmai laudabile si, desi destul de frumusica, plina de bube si mai ales de hartag.
Ceea ce este deranjant, daca nu suparator de-a binelea, este faptul ca aceste critici dure vin dupa ce, cum-necum, mireasa a fost acceptata de cei care doresc o Europa unita si care au tinut sa sublinieze, in nenumarate randuri, eforturile pe care le face Romania pentru a deveni credibila. Pentru a scapa de tarele cu care s-a capatuit in decenii bune de mizerie, mireasa trebuie ajutata pentru a gasi drumul drept. “Efectul tamaduitor“, pe care o amanare a aderarii l-ar avea asupra starii de bine a tarii, de care vorbeste “Mitteldeutche Zeitung“ este un non-sens, in masura sa dea apa la moara inconstientilor care pretind ca ne putem descurca pe cont propriu. Sau celor care plang cu lacrimi de crocodil pentru ca se vor inchide colosii industriali care au tras economia in jos si ne-au adus in situatia jalnica in care ne aflam, vesnic abonati la unul dintre ultimele locuri din Europa, la majoritatea capitolelor, in frunte cu nivelul de trai al populatiei.
Chiar daca, partial, atitudinea anti-UE a romanilor sceptici este, pana la un punct, de inteles (teama de schimbare nu e usor de controlat!), ar fi urat ca mireasa sa fie alungata de la ceremonia de aderare. Macar acum ar trebui sa iesim din groaznica inconstienta, care ne-a intunecat mintea de 15 ani incoace, si sa renuntam la a face fite. Acum, cand, desi “cu noduri“ si “cu dureri de burta“, cineva ne intinde o mana pentru a intra intr-o casa frumoasa, locuita de oameni care au invatat in timp sa dea dovada de buna crestere. Poate macar asa, cu “de-a sila“, mireasa noastra va deveni o adevarata doamna si macar copiii ei vor trai cu adevarat bine.