Disparitia fizica, de mult anuntata, a lui Yasser Arafat incheie o epoca si dezvolta un noian de intrebari. In arealul labil si imprevizibil palestiniano-israelian se vor produce schimbari esentiale, chiar daca nu in viitorul apropiat (sau mijlociu, ca sa recurgem la denumirile geografice ale zonei). Arafat a fost singurul interlocutor autoritar al Israelului, dar in ultimii patru ani n-a mai fost recunoscut ca atare. Dialogul dintre parti murise asadar cu mult inainte de moartea lui Arafat. Acum se deschide o poarta a sperantei in negocieri. Dar apar si noi incertitudini. Se va impune un nou lider unic palestinian sau vor fi (macar pentru o vreme) cativa, caci Arafat lasa vacante trei functii importante? Acest lider va avea depline puteri de negociere, in sensul ca isi va putea impune punctul de vedere asupra tuturor tendintelor din miscarea palestiniana? Va fi el moderat sau radical?
Raspunsul la aceste intrebari nu va veni prea curand. Dupa gestionarea succesiunii lui Arafat, vor incepe probleme pentru Israel. Daca Arafat era considerat principalul obstacol in calea reglementarii conflictului, dupa disparitia sa, nu mai exista motive pentru ca negocierile sa progreseze. Dar palestinienii au declarat deja ca, pe fond, nu sunt dispusi la concesii. Mai ales ca, eliberate de sub tutela lui Arafat, fortele radicale din Hamas, Jihadul Islamic, Frontul Democrat, Frontul Popular, ar putea fi tentate sa actioneze pe cont propriu.
Cauza palestiniana este, de aceea, la o rascruce de optiuni. Daca la conducere se vor instala lideri moderati, concilianti, procesul de pace va fi relansat. Daca insa se va impune un lider intransigent, extremist sau, mai ales, daca lupta pentru succesiunea lui Arafat se va prelungi, haosul si pericolul din zona vor creste exponential. Exista, in aceasta varianta, nenorocirea ca miscarea palestiniana - sau o parte a ei - sa derapeze spre terorismul de tip Bin Laden. Arafat reusise sa reziste unei asemenea tentatii, desi cercuri extremiste israeliene incercasera sa-l asocieze cu teroristul nr. 1 al lumii.
Este, de aceea, momentul ca toata lumea, inclusiv Israelul, sa actioneze cu prudenta si intelepciune in raporturile cu miscarea palestiniana, astfel incat in locul actualului vacuum de putere al ei sa se instaleze un conducator/o conducere cu care se poate trata productiv. Moartea lui Arafat nu dovedeste, de fapt, decat ca a murit o personalitate, extrem de controversata, care intrase insa in impas. In acest loc, ramas gol, s-au instalat deocamdata sperante si, mai ales, intrebari.