A început şcoala de cateva săptămani, iar sunetul clopoţelului a trezit probabil în sufletul multora numeroase amintiri. Unii şi-au amintit de ora de diriginţie, cand profesoara le-a dat rapid elevilor o temă de casă, pentru a transforma ora într-un curs de matematică (matematica era importantă pentru capacitate, diriginţia nu). Intr-o săptămană, elevii trebuiau să găsească o soluţie, cat mai viabilă, pentru a face lumea în care trăim mai bună. Unii au scris că toţi ar trebui să ne abţinem de la a fura, pentru că pe lumea asta mulţi fură. Fură vapoare, fură miliarde de la stat şi totodată fură viitorul nostru, al tuturor. Alţii au scris că pentru a trăi într-o lume mai bună, toţi ar trebui să fim mai buni. Şi ar trebui să începem prin a nu mai vrea răul altuia şi a nu mai ucide. Pentru că în lumea noastră e de ajuns să citeşti un singur ziar ca să afli caţi oameni au fost ucişi într-o singură zi. In fine, au fost şi elevi care au scris că pentru a trăi într-o lume mai bună ar trebui să începem să schimbăm cate ceva. Să-i determinăm pe alţii să fie mai buni. Era o idee bună pe hartie şi s-au creat zeci de scenarii. Cum să îi determinăm pe cei răi să fie buni, cum să îi convingem pe cei mai puţin răi să nu îi mai susţină pe cei foarte răi atunci cand fură şi ucid, ş.a.m.d. Ideile copilăreşti, înscrise într-un caiet, nu au putut fi puse în practică niciodată. Pentru că la următoarea oră de diriginţie, profesoara nu a mai dorit să verifice tema elevilor. A început să vorbească despre.... lecţia bunelor maniere.
Şi probabil că avea dreptate să procedeze aşa. De fapt, ea găsise răspunsul la tema pe care mulţi elevi o efectuaseră greşit: indiferenţa. Acum probabil că acea idee cu schimbatul în bine ar fi fost o mare „ţeapă“. Nu ar fi avut nici o şansă să primească nota 10. Probabil că nici 5...
Pentru că de fapt, indiferenţa este ceea ce îi reprezintă pe mulţi dintre cei care cred şi spun că trăiesc într-o lume mai bună. De la artişti, politicieni, procurori, judecători, o multitudine de ziarişti şi pană la simpli muncitori, cu toţii trăim într-o lume în care indiferenţa conduce. Pentru că a-ţi păsa de ceva, ar însemna să investeşti sentimente, să te implici, şi în final poate să şi suferi. Puţine lucruri sunt perfecte şi de obicei nu totul iese conform planurilor. Indiferenţa însă te face să nu mai simţi nimic. Ii pierzi din vedere pe cei care omoară şi pe victimele lor, pe cei care fură şi pe cei furaţi şi te concentrezi numai la activităţile monotone ale zilei: slujba şi banii. Şi zilele trec chiar mult mai uşor aşa. Asta probabil că trebuiau să înveţe de la viaţă toţi acei elevi care aveau idei mari fără a se gandi cat sunt de mici. Unii au învăţat, dar alţii greşesc mult şi în ziua de azi.