Orice caz din arhiva procurorului sau a judecatorului este important pentru ca fiecare dintre acestea contine drama unei familii sau a unei persoane care asteapta un raspuns. Pentru cei de acasa succesul sau insuccesul unei anchete este important pentru ca ambele arata modul in care anchetatorii au respectat drama lor. Felul in care oamenii legii se misca le arata cat respect datoreaza, la randul lor, institutiilor statului.

Ma uit la ultimele dintre dosarele ce au tinut capul de afis al ziarelor, cel al mortii Mirelei, si spun: nu ziaristilor le datorau un raspuns anchetatorii, ci familiei care a ramas fara ea. Presa a reflectat exact informatiile pe care le-a primit din partea celor din apropierea anchetei. Presa si-a facut treaba pentru care este facuta - aceea de a informa- si a facut-o in asa fel incat sa nu tulbure foarte mult mersul anchetei.

Raman insa foarte multe semne de intrebare in legatura cu modul in care actioneaza cei care fac ancheta. Poate ca noi, profani in materie de cum se lucreaza un dosar penal, exageram, insa faptul ca suspectul unei crime a disparut a lasat un gust amar tuturor. Pentru ca este greu de inteles cum se poate sa-l ai atat de aproape si sa-l scapi. Chiar nu s-a gasit o persoana care sa mearga macar doua ore pe zi ca sa se asigure ca "pasarea nu a zburat din cuib?"

Cand se cheltuie atatia bani pe o ancheta, pe o expertiza, si cand stii ca o familie asteapta cu ochii in lacrimi un raspuns, mi se pare corect sa actionezi precum un ceas care functioneaza: cu exactitate. Mi se pare normal sa stii fiecare pas pe care-l face ucigasul, atata vreme cat consumi energie pentru a-l demasca. Nu mi se pare normal sa acuzi presa de insuccesul unei anchete, doar pentru ca a observat unele "betesuguri" in modul de a actiona.

Acest du-te - vino pe bani publici mi se pare o palma pe obrazul familiei Mirelei. Cred ca in sufletul acestei familii a fost o mare deznadejde sa afle ca omul este in libertate si poate chiar pregatit sa mai dea o lovitura.