De citeva zile orasul este amenintat cu izbucnirea unei greve de catre sindicatele de pe platforma siderurgica. Greva care tinde sa se departeze pe masura ce sindicatele si patronatul vorbesc din ce in ce mai asiduu despre ea, de parca ar fi Fata Morgana. Totul pare ca s-a transformat intr-o lupta a orgoliilor, in care interesul siderurgistilor ajunge mai mereu pe ultimul loc.

Sindicatele vorbesc de discriminare si nu se mai inteleg defel asupra modalitatilor de abordare a discutiilor cu administratia. De cealalta parte patronatul pune pe tapet responsabilitatea celor care vor sa declanseze greva. Nu mai e nici un secret pentru nimeni ca sint anumite sectoare in Combinat care lucreaza in flux continuu si care nu pot fi inchise asa, cu una, cu doua, pentru ca s-ar pune in pericol viata a sute de oameni, ca sa nu mai vorbim de costurile pe care le-ar implica o asemenea actiune. Este vorba de fabrica de oxigen sau otelariile, unde productia ar mai putea fi reluata dupa o eventuala oprire doar prin dinamitarea otelului racit.

Nimeni nu este atit de nebun incit sa se dedea la astfel de acte, desi au mai existat voci care au propus si asa ceva, insa se pare ca nici siderurgistii nu mai sint dispusi sa continue astfel. In toata aceasta poveste a fost implicata pina la urma si justitia. De altfel acest lucru era destul de previzibil, avind in vedere cursul evenimentelor din ultimele zile. Pentru prima data decizia unei instante de judecata nu va avea impactul obisnuit, in conditiile in care se anunta o noua actiune de protest peste doar citeva zile, desi justitia a decis exact contrariul.

Evenimentele se succed cu repeziciune, iar partile care pareau pina acum pionii principali in aceasta poveste par sa nu mai aiba nici o putere de a le influenta. Poate si pentru ca nici una dintre acestea nu a venit cu o solutie viabila de rezolvare a conflictului, care ar fi calmat in acelasi timp si spiritele incinse. Toti si-au dat cu parerea despre ce ar fi trebuit facut sau ce ar trebui sa se faca vizavi de situatia din Combinat.

Siderurgistii au preferat pina acum sa taca sau sa-si manifeste pasnic nemultumurile. Sa fereasca Dumnezeu insa ca oamenii sa-si ceara drepturile cu adevarat, pentru ca atunci nu stiu cine ar mai indrazni sa-i contrazica.

Drepturile siderurgistilor galateni pare ca s-au pierdut intre atitea protocoale, concilieri, medieri si amenintari cu greva.