Multa lume iritata prin te miri ce birouri ale primariilor ori alte asemenea institutii carre ar trebui sa deserveasca cetatenii! Bunaoara, intre o cafea si un solitaire, ti se poate raspunde calm ori dimpotriva, cu nervi, ca trebuie sa ai rabdare. Adica nu conteaza ca si tu ai serviciu de unde nu te poti invoi la nesfarsit, nu conteaza ca efectiv respectivele nu sunt in pauza de masa si nici nu sunt ocupate cu alt cetatean venit inaintea ta. Nu conteaza decat bunul lor plac. Ca in Romania salariile nu sunt pe masura asteptarilor e una, insa a lucra undeva doar pentru... a lucra undeva si eventual pentru a pune nervii altora la incercare, suna a nesimtire. Efectiv, eu nu intelg acei oameni care stau cat e programul de lung sau de scurt cu fundul pe scaun si... cam atat. Nu ii inteleg cum pot trai fara a simti satisfactia muncii bine facute. Sau nu neaparat asa, dar macar sa existe stradania de rigoare, stradanie care da sens vietii de la locul de munca. Nu spune nimeni sa muncesti in zadar, insa atunci cand esti pus undeva sa deservesti interesul comunitatii, pai, fa-o, nene, ca de aceea esti platit. Bine sau prost, mai departe e alegerea fiecaruia daca isi cauta un alt loc de munca mai bine platit. In fine, sa nu deviez de la subiect, si sa revin la nervii de prin primarii. Am asistat, a doua oara, la stradania unui coleg de a obtine cateva informatii. Nu spun ca poate respectivul chestionat n-ar fi avut de munca, insa prea a devenit o obisnuinta sa repeada aproape tot ziaristul care isi face meseria. Nu pot intelege cum nu are chef sau timp sa lamureasca niste probleme de larg interes, in schimb are timp - am sesizat de data trecuta - sa anunte si pe altii din presa referitor la subiectul pe care noi i-l propusesem spre lamurire. Gestul lui "cutarica" evident ca nu suna a fair-play. Insa, de ce sa facem spume, cand, pana una-alta, subiecte sunt garla, si nu neaparat evenimentele la zi. Putem afla, lejer, multe lucruri din diferite alte institutii, de pe strada, pacat insa ca primariile (unele) nu sunt receptive nici la presa, dar, mult mai grav, nici la nevoile cetatenilor. Asa se ajunge in situatia unor cereri care zac de un an, doi-trei prin cine stie ce sertare, asta cu toate ca ele au un termen legal mult mai mic de solutionare. Insa, fiindca traim in Romania... iar continuarea o cunoasteti si dumneavoastra.