Ciondaneala dintre Spitalul de Urgenta (fost judetean) si Casa Asigurarilor de Sanatate (CAS) dureaza inca de la infiintarea acesteia din urma. Spitalul se plinge ca nu este finantat iar CAS ca, in pofida fapului ca ii plateste pina la ultimul leu facturile, conditiile de internare si tratamentele sint sub orice critica. Vina insa trebuie cautata incepind cu ograda Spitalului. In realitate CAS este, pentru sistemul sanitar din Botosani, ca un soi de functionar cu atributii foarte reduse in a acorda sau nu banii, preferential sau nu, vreunei unitati spitalicesti. Categoriile spitalelor precum si sumele ce trebuiesc platite pentru diferitele tipuri de operatii medicale sint stabilite de catre Ministerul Sanatatii care totodata acorda si un fel de categorie unui spital, asemanator cu clasificarea hotelurilor. Daca spitalul efectueaza operatii complicate, acestea sint tarifate corespunzator si platite scump. In caz contrar, cind un spital efectueaza operatiuni medicale simple, acestea se platesc modest. Nu este insa treaba CAS si dealtfel nici nu poate sa schimbe tarifele stabilite pentru actul medical. De aici si nu din alta parte vine insa subfinantarea unor spitale si nu din alta parte. La toate astea se mai adauga si surplusul de personal tehnic al Spitalului de Urgenta, comparabil ca numar cu personalul medical. Cu consecintele stiute: hrana de proasta calitate oferita internatilor, mizerie la toalete, geamuri crapate, usi luate cu totul. Aceste servicii s-ar fi putut privatiza de mult, insa sute de meseriasi si-ar fi pierdut sursa clandestina de ciubucuri facute pe materiale care, chipurile, sint folosite in cadrul spitalului. La fel, si Policlinica s-ar fi putut privatiza, este de mai multi ani perfect legal si posibil. Nici aici insa nu s-a gasit grupul de medici capabili sa faca acest pas desi consecintele ar fi fost beneficie nu numai pentru bolnavi ci si pentru salariile cadrelor medicale.
Din aceste motive, vinovatii pentru calitatea serviciilor medicale de la Spitalul de Urgenta trebuiesc cautate in interiorul acestuia iar prin asta in nici un caz nu trebuie inteles ca acolo nu sint medici si asistenti devotati si capabili ci ca pur si simplu administratorii sint mai putin eficienti, indiferent de calitatile lor de medici. Acestia nu vor sa renunte nici la a practica dar nici la a administra desi intotdeauna cei ce incearca sa faca doua treburi de regula le fac prost pe amindoua. Tinind seama ca la Spitalul de Urgenta ajung, lunar, mii de pacienti iar sporul primit de administratorii care sint si medici practicanti este de citeva milioane de lei vechi, inseamna citeva amarite de mii de lei vechi de fiecare bolnav. Ori la banii astia, pur si simpu nu se merita.