Ca roman, care vizitezi pentru prima data Ungaria, nu ai cum sa nu incerci un sentiment de frustrare. Cladirile ingrijite, mari, pe care ungurii au grija sa le restaureze - o imagine cu totul diferita fata de Zona Peninsulara a Constantei de exemplu - nu au cum sa te lase indiferent. Istoria lor, numele de Ungaria sau de produs unguresc te insoteste peste tot in Budapesta. Si imi imaginez ca asa este peste tot in tara lor pe care si-o lauda pe fiecare placuta, in fiecare pliant. Ca turist e greu sa te descurci dupa panouri. Limba lor e la mare pret. Asa cum poate noi, romanii, am uitat s-o facem. Ungurii in schimb isi iubesc limba, isi iubesc chiar si banii, pun pret pe istoria lor, nu exista strada care sa nu aiba cate o cladire care sa aminteasca de chipurile inaintasilor, de domnitorii pe care i-au avut. Te simti mic si iti pare rau ca in Romania nu suntem si noi la fel de stricti, la fel de conservatori (nu conservatori in sensul acelui partid...) cu propriile noastre valori. Nu am devenit fan al ungurilor, dar din putinul de... Ungarie pe care am reusit de doua zile sa il vad, aceasta este convingerea care mi s-a conturat. Un lucru insa le lipseste ungurilor, un lucru pe care noi il avem din plin, un lucru pe care toti strainii care ne viziteaza il spun si il apreciaza, ceva care insa, din pacate, nu este suficient: ospitalitatea. Pai, noi, romanii, suntem calzi, primitori, am da si haine de pe noi la nevoie... In Ungaria, insa, raceala e pe ordinea de zi, chiar fara plata. Ca in rest, in Ungaria totul se plateste. Unde mai pui ca, de ceea ce poate multi din Constanta si Romania in general voiau sa scape - barierele - aici sunt parca la tot pasul. Nu-i vorba, te servesc si ungurii, dar n-ai sa-i vezi ca dau pe dinafara de draguti ce sunt. Te privesc ca pe un strain ce esti si nu cunosc decat putina engleza, in rest... traiasca limba lor! Pe care, dupa cum poate am mai dat de inteles, si-o iubesc. Apoi, pana si tablourile din camerele de hotel iti infatiseaza strazi si cladiri din Ungaria. Parca la noi erau poze cu ceva floricele sau alte nimicuri colorate, atarnate pe pereti. Un fel de alta lume, asa se infatiseaza Ungaria. Nu o lume mai buna decat in Romania, ci putin mai ordonata, rece parca si totodata iubitoare de sine...