Ce sanse de dezvoltare are constructia europeana cu Nicolas Sarkozy ca presedinte si, de luna viitoare, cu un nou prim-ministru britanic in persoana lui Gordon Brown? Este clar ca Germania nu va reusi sa urneasca de una singura Tratatul constitutional din punctul mort in care se afla din 2005. Iar fara institutii, extinderea UE este exclusa chiar si de cei mai entuziasti lideri. Dintre aspirantii la extindere, singur numele Turciei a fost rostit la Bruxelles de presedintele Frantei, in sintagma "Locul Turciei nu este in UE".
Ne mai intereseaza extinderea, odata ce ne-am vazut cu sacii in caruta? Ar insemna, probabil dupa 2010, sa devenim dascali pentru tari precum Turcia, Croatia, Serbia, Macedonia etc. Mai mult decat profesia nerentabila de dascali, ne intereseaza cu certitudine cum va arata Europa viitorilor ani. Europa trebuie sa-si protejeze mai intai cetatenii, dandu-le tot timpul pentru a se adapta la nevoile globalizarii, a insistat Nicolas Sarkozy, un neoconservator care paseste inca in poante pe parchetul european, cum observa presa belgiana dupa prima sa vizita la Bruxelles in calitate de presedinte. Sarkozy este un fost ministru de Finante si Interne, care ar fi avut prin urmare ocazii sa capete profil european la Consiliile europene de specialitate, dar nu s-a facut prea mult remarcat. Si "Financial Times" prevede o politica europeana interventionista ("Financial Times" scrie chiar "protectionista"), care il va aduce pe Sarko in conflict cu adeptii politicii "laissez faire", Angela Merkel si Gordon Brown. Concret, el a fost sustinatorul fermierilor, ceea ce ar trebui sa-l faca, odata ajuns la Elysée, mai putin dispus sa taie subventiile pentru agricultura europeana si sa-l aduca in gratiile noilor membri ai Uniunii, in frunte cu Polonia. Dupa primul contact al lui Nicolas Sarkozy cu inima UE, ziarul "La libre Belgique" identifica o singura tema in care presedintele francez a vorbit la unison cu presedintele Comisiei: necesitatea unui guvern economic pentru zona euro. Anume, dosarul care ii lasa in afara discutiilor pe aproape toti membrii noi ai Uniunii.
Nu este cazul sa ne ultraentuziasmam la aparitia unui aliat al noilor europeni in nucleul dur al Europei, nici sa ne gandim la a-i educa noi pe altii, acum cand asteptam examenele din iunie, cu monitori din clasa superioara. Nu este cazul nici sa ne facem complexe, fiindca si presedintele marii Frante este un interventionist salvator al sectorului de stat.