Marea sarbatoare a ridicarii la Ceruri a Sfintei Maria a trezit in sufletul romanilor o fireasca nevoie de curatire a cugetelor. Credinciosii s-au adunat, cu miile, in jurul manastirilor, pentru a-si recunoaste pacatele „cele cu voie si cele fara de voie“. Si, mai ales, pentru a cere ajutorul Proniei Ceresti pentru a fi ajutati sa scape de necazurile, cumplit de multe, care le fac viata grea.
Printre amarastenii veniti sa-si salveze sufletele s-au amestecat, ca de obicei, o gramada de politicieni, veniti (poate?) sa se curete de pacate.
Premierul s-a decis pentru Manastirea Nicula, acolo unde, pentru a ti se ierta greselile, trebuie sa faci inconjurul bisericii pe coate si pe genunchi. Acolo unde am zarit o credincioasa purtand la piept geanta unde isi pastra, cu mare grija, micile ei economii. Semn ca femeia nu era catusi de putin convinsa ca banutii ei nu urmau sa fie furati de catre tot soiul de hoti, chiar daca, teoretic, zona fusese curatata de raufacatori.
Un gest care spune totul despre increderea in fortele de ordine, cei care ar trebui sa ne pazeasca de toti derbedeii care ne fac viata mai amara decat este ea zi cu zi. Unii dintre ei s-au aciuat pe langa manastirea de la Curtea de Arges si au facut dintr-un eveniment notabil al Ortodoxiei un prilej de promovare a prostului-gust. Gratare sfaraind, in plin post, precum si nelipsitele manele, pline de versuri jegoase din care nu lipseau vorbele lipsite de orice perdea. Si totusi, chiar si ei venisera sa se spovedeasca si sa-si recunoasca pacatele. Greu de presupus cam ce au spus acesti conationali la spovedanie, in fata preotului. Poate ca, intr-un imbold sincer, au recunoscut ca „au chinuit urechile celor din jur cu melodii ale caror versuri isi bat joc de orice farama de bun-simt“.
Cu una, cu alta, n-ar fi catusi de putin lipsite de interes spovedaniile celor care ne-au condus in ultimii 15 ani. O spovedanie generala ar fi benefica pentru toata lumea, chiar si pentru cei care au pacatuit sau, poate, inca mai pacatuiesc, chiar si atunci cand pretind ca s-au zbatut sau inca se mai chinuiesc pentru „binele natiei“.