Locul si persoanele care te fac sa te simti bine si care par sa se raporteze la aceleasi valori ca si tine sunt ca un fel de familie - locul de munca, partidul in care te-ai inscris... Cu certuri, cu diferente de opinii, cu discutii pentru a ajunge la o cale de mijloc, ba chiar si cu anumite lucruri impuse, dar care nu ti se pun definitiv de-a curmezisul, o redactie este ca o familie. Asta o stiu cel mai bine. Si probabil ca tot cam asa stau lucrurile si in cazul unui partid. Cel putin asa vedeam eu, la un moment dat, Partidul Democrat - ca o familie cu multi membri. Ca se intelegeau mai mult sau mai putin bine, era un lucru. Partea interesanta este ca, pana nu demult, toti stiau unde le este "casa" in care se pot intalni pentru discutii. Dupa care a inceput sa se rupa filmul. Unul dintre sefi a inceput sa se creada mai sef decat toti si sa aiba impresia ca de fapt ar fi patron de organizatie de partid. Asa ca marea familie s-a impartit in doua. Doua familii cu acelasi nume, doua sedii. Acum, sefului-patron nu ii place ca a ramas nevizitat. Adicatelea, cealalta familie, care ii e oarescum potrivnica, ar trebui sa vina in casa lui, sa ii aduca ofrande si osanale... sau... cum? Dar el, el a vizitat oare cealalta casa democrata? In orice caz, noul episod din telenovela democrata de la malul marii a aratat cat de inguste sunt orgoliile oamenilor care se cred mari si cat de amuzanta e totusi scena politicii constantene. Sa mori de ras, nu alta: "pesedisti sub acoperiri". Adica, ceva de genul: exista niste tradatori in PD. Niste unii de la PSD care s-au infiltrat in PD ca sa dea partidul peste cap... Numai ca ma deruteaza o singura chestie: "pesedistii sub acoperire" nu sunt de ieri, de azi... ei sunt de cand cu "marea revenire acasa". Iar democratii stiu ce inseamna asta. Partea cea mai urata este ca apele pareau a se aseza. Dar cineva - acel sef - a considerat ca ceva nu poate fi in regula cu atata liniste (sau poate ca e valabila chiar varianta cu plictisul din sediul mare si nevizitat) si atunci... a inceput sa dea cu batul prin gard. Reactiile au aparut, fireste. Ramane de vazut ce se va intampla in continuare, cat de apreciat va fi gestul sefului cu democratia urcata rau la nervi. Nu de alta, dar parca, din cate imi aduc aminte, parca nu era frumos ca democratii sa se atace intre ei... Parca trebuia sa se aiba toti ca fratii si sa puna umarul la demolarea PSD-ului... Sau, daca a ajuns in Opozitie, PSD nu mai este considerat dusman?