Viata iti ofera suisuri si coborasuri. Tocmai atunci cand nu te astepti, si mai ales de la cine te astepti mai putin, primesti o palma care te face sa te simti mai rau decat bolnav. Prietenii sunt aceia care isi spun lucrurile in fata, dar nu cu rautatea unei asa-zise prietenii. Prietenii sunt cei care te sustin si care spun lucrurilor pe nume, deschis. Cati dintre noi mai avem timp de prieteni? Sau cati dintre noi mai au prieteni cu adevarat? Zilele astea, un gest, o vorba aruncata aiurea m-a facut sa-mi readuc aminte de gustul amar al instrainarii. Suntem straini unii de altii, fiecare cu lumea lui. Ii invatam asa si pe copiii nostri. "Sa iti vezi de tine, sa ai grija de tine, nu de altii" - mai mult sau mai putin exact, acesta este unul dintre sfaturile de la familie, de la sefi chiar... Adica... sa nu imi pese de altii? Sa imi vad doar de interesul meu? Si-atunci, cum as putea sa cer eu, la randul meu, ajutorul cuiva vreodata? Probabil ca "esenta" sfatului a fost totusi aceea de a doza serviciul pe care il faci cuiva, astfel incat sa-ti lasi acea "portita" ca si celalalt sa iti intoarca gestul inapoi. Un fel de troc, eu iti dau - tu imi rasplatesti, la nevoie, gestul. Ce se intampla cand se incalca termenii "afacerii"? Se strica "jucaria" falsei prietenii, a convietuirii "fericite" ca eu iti dau ceva - tu imi dai inapoi... Se trece la urmatorul capitol. Sunt destui oameni in jur, nu? Ne folosim unii de altii, unii mai mult, altii mai putin, depinde de statutul fiecaruia poate. Acesta este un fragment din viata noastra, a tuturor. Nu ati simtit niciodata asa? Partea cea mai tampita a vietii e ca trecem mai departe, lasand alte "trocuri" sa isi faca mendrele. O relatie nu se cladeste usor (sau mai stii?), dar e atat de simplu sa strici totul... Vorbele sunt facute sa ascunda trairi sau sa mimeze stari pe care nu le-ai atins poate niciodata. M-a sunat un... amic. Si mi-a spus: "Cat imi dai pentru o informatie tare?". A spus, razand, de bani, dar nu voia bani. Isi asigura doar terenul pentru o viitoare "mana de ajutor" in caz ca.... Stop, de la capat. S-a incheiat inca un troc, urmeaza altul. Sa dai si sa primesti - parca suna frumos. Dar este oare intotdeauna? Nu am cuvinte sa descriu cata nepasare... Fata de toti si toate din jur. E o caracteristica a acestor zile. E naturala precum rasplata primita pentru o "fapta buna".