La mai putin de o luna dupa niste alegeri cu rezultate capabile de a produce complicatii, situatia postelectorala din Germania a intrat in normal. Adica, s-a reusit formarea guvernului.
Un guvern alcatuit din principalii protagonisti ai luptei electorale: social-democratii si crestin-democratii. Lasandu-i deoparte pe mai-micii aliati ai unora si ai celorlalti, care, daca ar fi intrat in diverse calcule si formule de posibile echipe (si majoritati) guvernamentale, n-ar fi facut decat sa incurce lucrurile si sa largeasca boala. Asa, lucrurile s-au rezolvat, relativ repede, la varf, intre cei doi mari, fara taraganare, fara spectacol politicianist, fara incertitudini si „codite“. Chiar daca o personalitate de prim-plan, fostul cancelar Gerhard Schröder, vreme de sapte ani cancelar, a renuntat la functie el insusi, de bunavoie. Cei doi mari ai politicii germane, Partidul Social Democrat si Uniunea Crestin-Democrata, si-au dat seama ca aceasta tara nu are dreptul sa se compromita in echilibristici politicianiste. Germania are probleme, Europa are probleme, lumea are probleme, si un Berlin fara guvern sau cu unul in echilibru pe muchie de cutit ar insemna ceva rau pentru toata lumea.
Diferenta de voturi in Bundestag dintre cele doua mari partide a fost de numai patru voturi. Tot pe degetele de la o mana se numara si decalajul de mandate parlamentare in Romania, intre Alianta D.A. si PSD. Dar evolutia de dupa alegeri a fost la Bucuresti cu totul alta decat la Berlin. Cei iesiti invingatori „la fotografie“ s-au straduit sa-si alcatuiasca o majoritate parlamentara apeland la formatii-plevusca, inclusiv prin dislocarea acestora din legaturi si angajamente preelectorale.
Si asta n-a fost totul. S-a nazuit si se nazuieste, in continuare, inlocuirea din functie a presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, chiar daca acestia au fost alesi constitutional in respectivele functii. Taraboiul din Parlament pentru aceasta hachita a dat peste cap activitatile din corpurile legiuitoare, ceea ce inseamna inclusiv greutati in calea procesului de integrare in UE.
Le-a mai casunat reprezentantilor Puterii schimbarea presedintilor Comisiei Municipale, daca acestia sunt din PSD, inlocuirea unor inalti demnitari sau functionari publici, pe acelasi motiv. Sau, sub pavaza luptei anticoruptie, instrumentarea de actiuni penale avand ca obiect tot doar adversari politici din PSD. Ce fata europeana poate arata o asemenea Putere, manata de frenezia unei „vanatori de vrajitoare“ care nici macar nu-i poate reusi?
Daca facem ochii roata si ne mai uitam si in trecut, vedem ca in Bulgaria e un guvern de mare coalitie, in Franta a fost coabitare, in Italia un guvern crestin-democrat a fost sprijinit si de comunisti, iar exemple de acest gen sunt multe. Cel mai recent, sus-amintitul din Germania. La altii, se poate. La noi, nu.