Domnii cu asigurarile au inceput sa cam exagereze in ultima vreme. ßi spun asta pentru ca, pe fondul unor calamitati naturale, cum ar fi inundatiile din ultima perioada, sau explozii ale unor cladiri, sau incendii, toate soldate cu mari pagube materiale, cei care se ocupa cu asigurarile vin cu niste propuneri destul de bizare. Una dintre ele ar fi aceea ca soferii trebuie sa fie foarte atenti la data expirarii asigurarii obligatorii de raspundere civila auto (RCA) pentru ca, daca inainte cu o luna nu denunta contractul, vor ramane si anul viitor legati de aceeasi societate de asigurare. Potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA), aceasta norma va intra in vigoare imediat dupa aderarea Romaniei la UE. Cu alte cuvinte, daca esti plecat pe undeva pe afara si nu ai cum sa comunici cu asiguratorul, te trezesti asigurat pentru anul viitor la aceeasi companie cu care ai incheiat polita de pana atunci.
La alt capitol, asiguratorii vor sa introduca si polita obligatorie de asigurare pentru locuinte, se insista tot mai mult pe asigurarile de viata, pensii private, cu alte cuvinte se intareste sistemul de asigurari, adica sistemul prin care cetateanul, oricine ar fi el si oriunde s-ar afla, sa fie dependent de o astfel de polita. Cam ca-n Occident.
Numai ca nici un asigurat nu poate afla cu certitudine despre solvabilitatea acestor societati de asigurare, despre posibilitatile lor de a onora politele in cazul unor dezastre naturale. Ce s-ar fi facut o societate de asigurari daca i-ar fi avut clienti pe toti cei peste 14.000 de sinistrati, gospodariile acestora, poate chiar si vietile lor? Ar fi facut fata presiunii financiare? Sau ar fi fugit precum cei de la MTS Leasing? Acestea ar fi doar cateva dintre intrebarile pe care trebuie sa si le puna cel la care vine periodic un agent pentru a-l convinge sa se asigure. Cine ne garanteaza ca asiguratorul X sau Y este solvabil, mai ales in cazuri extreme? Exista o baza de date cu puterea financiara a companiilor de asigurari? Cate dintre ele sunt, la randul lor, reasigurate? Sau ni se flutura doar niste nume care suna a branduri, dar care, in caz de necesitate, vom constata cu stupoare ca nu sunt decat niste filiale ale unor divizii, ale unor conglomerate financiare, de urma carora pagubitul nu va mai da niciodata.