Sezonul muraturilor e in toi, iar in Ghencea ele nu lipsesc de la niciun meci. Rar vezi o echipa formata din zece verze plus portarul care le serveste oaspetilor, asa cum s-a intamplat luni seara, cand din bucatele alese au gustat pandurii gorjeni.
Conopida Stelei nu poate fi altul decat cretul Nesu, iar cu morcovul s-a ales hulitul Iacob, de care mingea se loveste ca de perete si care este chinuit mai mereu, fiind bagat in echipa, poate ca fara vointa lui. Gogoneaua cea mai mare este Dica, fotbalistul brazilian care nu mai stie ce sa faca cu mingea, fiind in ton cu ritmul echipei, din lent in mai lent. Din borcanul cu muraturi mai sare uneori Nicolita, cum s-a intamplat cu Craiova, cand a reusit miracolul sa dea gol cu capul, iar capac la toate pune Surdu, a carui freza irezistibila il face sa uite care este rostul lui pe teren. Nu ca ar avea unul, dar cu siguranta i se cere sa joace un rol pe care nu-l cunoaste.
Gigi Becali a bagat in vara o gramada de bani in transferuri, mai mult ca niciodata, dar nu s-a ales decat cu un imens borcan de muraturi, care sa-i ajunga toata iarna, cand va pune tara la cale. Nu neaparat sa castige Steaua, dar mai degraba sa nu ia caimacul CFR Cluj, echipa pe care o considera cea mai mare acritura din ghiveciul fotbalului romanesc. A schimbat bucatarii de trei ori in patru luni cu speranta ca Steaua va lumina sus pe cer, totodata fiind convins ca este bucatarul-sef si ca bucata pe care o comanda este cea mai buna. Rar i-a iesit reteta si nici nu prea avea cum sa dea bine pe masa, in conditiile in care-l tii in brate pe unul ca Surdu, care e si mut, nu numai surd, pe gazon. La asa muraturi, poate ca si locul 7-8, noul obiectiv al lui Becali, este prea mult, dar, cine stie, poate ca la iarna se traseaza spre bucatarie sarcina mentinerii acriturilor in termenul de garantie, pentru ca iarna e lunga si verzele murate s-ar putea termina inaintea primaverii. Si pentru ca, in loc sa lumineze sus pe cer, singura lumina care o fac vedetele lui Gigi sunt in fundul butoiului cu varza.