Ce natie mica suntem s-a dovedit si la Berna, unde o echipa nationala juca impotriva rezervelor unei alte echipe nationale. "Dar ce rezerve!", s-ar lauda unii, aia mici, ca si poporul si fotbalul romanesc. Rezerve de lux, rezerve anomine, nu conteaza, important este ca olandezii au jucat contra romanasilor nu pentru ca ar fi vrut sa castige, dar nici pentru a se da la o parte. S-au jucat, pur si simplu, razand de chinurile prin care treceau Mutu&Co.
Neputinta crasa a fost tradusa simplu chiar de capitanul Chivu: "Noi astia suntem: furnicute, muncitori, alergam incercand sa recuperam ca sa-i dam posibilitatea lui Mutu sa faca cat mai multe". Asa a castigat si Banel concursul de maraton din meciul cu Franta, asa am reusit marea performanta sa plecam cu coada intre picioare dintr-o grupa in care eram pe cai mari dupa doua remize cu Italia si Franta, chiar echipele care au jucat finala mondiala de acum doi ani.
Inaintea meciurilor, eram cu totii constienti ca e greu sa trecem de "grupa mortii". Impacati deja cu soarta, ne gandeam sa plecam macar cu fruntea sus, sa lasam lumea cu gura cascata, chiar daca pierdeam toate cele trei meciuri. Dar am reusit sa uimim din nou prin prostia de a munci in zadar, tipic poporul nostru, de sute de ani. Nu cred ca ar fi fost altcineva in stare sa blocheze un meci intreg pentru a debuta cu un punct, asa cum a fost cu Franta, apoi sa joace de la egal la egal cu Italia, campioana lumii, pentru ca la desert sa se inece cu cireasa de pe tort. Inaintea ultimelor meciuri din grupa, Franta si Italia erau consolate cu ideea ca Olanda se va da la o parte, in favoarea Romaniei, si doar minunatii nostri baieti au fost in stare sa infirme previziunile, pentru ca "portocala" nu s-a omorat cu firea si tot ne-a dat doua goluri.
Este frustrant sa ratezi calificarea la care cu nici doua saptamani in urma doar visai si pe care ai avut-o in maini. Multi ar spune ca Mutu ne-a ingropat, ratand penaltiul din meciul cu Italia, dar este total gresit. A fost doar o clipa de neinspiratie. Marile greseli au fost in partidele cu Franta si, mai ales, Olanda. Sa te aperi continuu in fata uneia dintre cele mai slabe echipe ale turneului final a reprezentat eliminarea constienta a oportunitatii unei victorii mari, care ar fi contat decisiv la calificare. Iar proba eliminatorie a fost suficienta cu care s-a abordat meciul cu Olanda, tricolorii fiind convinsi ca victoria va veni de la sine, sau mai exact, de la Mutu. N-a fost sa fie pentru ca nu poti sa pui totul in carca unui singur jucator. Iar cel mai bine ar fi trebuit sa stie asta Piturca atunci cand a intocmit lotul, cu 25 la suta jucatori de atac si restul de aparare. Ne aparam de pe vremea dacilor si avem fundul tabacit de bataile primite. Si care vor mai veni ca intotdeauna cand ne e lumea mai draga.