Ambasada estona la Moscova a fost asediata de manifestanti furiosi dupa indepartarea unui monument al soldatilor sovietici "eliberatori" din centrul Tallinului, Polonia cere Statelor Unite rachete Patriot pentru a se apara de Rusia, Georgia isi manifesta disponibilitatea de a gazdui o baza a scutului antiracheta american. La summitul NATO-Rusia de la Oslo, tarile mari din UE (Franta, Germania, Italia) asista rezervat la schimburile de replici amintind de razboiul rece ale sefilor diplomatiei americane si ruse, Condoleeza Rice si, respectiv, Serghei Lavrov. Cel din urma deplangand "lipsa de actiune" a UE fata de "blasfemia" estona.
Fostele state-satelit ale URSS si fostele republici sovietice devenite independente, si chiar membre ale NATO si UE sau aspirante la acest statut (cazul Georgiei), definite plastic de fostul sef al Pentagonului ca fiind o "noua Europa", sprijinite la nivel declarativ impotriva Rusiei, sunt in realitate lasate sa se descurce singure atunci cand vine vorba despre "elaborarea unei politici energetice unice a UE", greii continentului preferand sa-si rezolve la nivel bilateral aprovizionarea cu resurse energetice din Rusia, inclusiv prin ocolirea teritoriului statelor mici de catre conducte controversate din punct de vedere ecologic prin Marea Baltica. Sau singurul traseu realist care ar putea elimina monopolul rusesc al gazelor naturale, respectiv proiectul Nabucco, este subminat periodic, fie prin declaratii referitoare la genocidul armenilor din Imperiul Otoman (subiect eminamente tabu pentru Turcia), fie prin declaratii fatise de respingere a aderarii acestei tari la UE, fie prin abordarea unei linii prea dure fata de Iran, un alt actor important pentru fezabilitatea proiectului mai sus mentionat.
De cealalta parte, Rusia, care in realitate nu este catusi de putin lezata de lipsa unui "cadru unitar" al relatiilor sale economice cu UE, pozeaza in "cetatea asediata" de expansiunea NATO, ca si cand fragilele forte militare ale noilor state membre ale ONU ar reprezenta un pericol real la adresa sa. Starea de spirit revansista a populatiei convenind insa de minune regimului Putin.
In acest tablou, se evidentiaza o exceptie absolut notabila de pragmatism politic si economic in randul tarilor estice: Ungaria premierului Gyurcsany nu considera in niciun fel contradictorii statutul de membru al UE si relatiile comerciale infloritoare cu Rusia. E drept, pierderile teritoriale semnificative ale Ungariei, de dupa razboaiele mondiale, nu s-au produs in favoarea fostei URSS.