Zilnic sintem inconjurati de suferinta, fie ca vorbim de persoane apropiate noua, care au fost lovite de boala, ori de cei cu care intram in contact prin prisma activitatilor zilnice. Cei mai multi dintre noi incearca sa-si mentina sanatatea cit mai mult posibil, pentru ca la un moment oricine clacheaza. Ce ne facem insa cu cei care cauta necazul cu tot dinadinsul si care nu apreciaza nici cit negru sub unghie ce le-a dat Dumnezeu?

Lumea din jurul lor se confrunta zilnic cu probleme care l-ar lasa fara grai si pe Solomon, iar ei se comporta de parca ar merge la picnic. Problema e ca respectivii nu doresc sa se schimbe pentru ca nu pot renunta asa usor la un anumit stil de viata. Si de ce ar face-o cind le merge atit de bine? Nu te poti apuca sa faci ceva cu viata ta pentru ca asta e un lucru periculos. Asta ar insemna sa ai un tel in viata, iar ei nu-si pot permite asa ceva. Sa te preocupe soarta cuiva este un efort pe care multi dintre cei despre care vorbesc il considera prea mare.

Nu e mai lejer sa nu te preocupe nici o problema, sa te uiti cu detasare la framintarile celorlaltora si sa savurezi micile extravagante pe care ti le-ai format de-a lungul timpului? Deunazi ma aflam in sediul unei institutii publice, iar la un moment dat o doamna se prabuseste la podea ca trasnita. Cine stie ce o fi fost, o afectiune sau poate o cadere de moment a organismului? In fata femeii se afla un barbat care, la auzul bufniturii, s-a intors linistit, a constatat incidentul, dupa care a cerut impasibil relatiile dorite la ghiseu de parca nimic nu s-ar fi intimplat.

Cam asta ar fi tiparul pe care, din pacate, il regasim din ce in ce mai des in viata cotidiana. Personajele in cauza isi creioneaza viata astfel incit totul sa fie liniar, fara devieri sau, Doamne fereste, ocolisuri. Ce poti face cu acesti oameni, de ce au nevoie ca sa se trezeasca odata din paralizia asta mentala? Nu-i poti marginaliza pentru ca sint prea multi, nici la munca nu-i poti pune pentru ca mai tare te-ar incurca. Si atunci?

E o intrebare al carei raspuns nu l-am gasit deocamdata si cred ca nici in viitorul apropiat nu o voi putea face.

Nici nu vreau sa ma gindesc unde am putea ajunge daca ne-ar preocupa la fel de mult ce se intimpla in jurul nostru precum propria persoana. Poate n-ar strica sa mai aruncam, cel putin din cind in cind, cite o privire si la ceilalti si sa tragem invatamintele de rigoare.