Cand a inceput nebunia Zambaccian Adrian Nastase a chemat o parte a presei sa-i vada casa, sa ii admire tablorile si alte giugele care mai de care mai colorate. A fost o demonstratie care a dovedit...ce? Ca nastase a adunat valori, ca le-a ingramadit pe toate in casa ca intr-un muzeu care dasea impresia de "greoi", dar ce anume a dovedit nevinovatia... a scapat printre degete in tot spectacolul "made by Nastase". Ceva parca amintind de "premiera" Nastase de a invita presa sa vada cu proprii ochi "dovezile" (la ce?) a facut si Mona Musca, intr-o disperata incercare de a-si curata imaginea terfelita de adevarul ascuns pana deunazi, un adevar care credea ca n-o sa aisa la suprafata. Ceva lipseste insa din tot acest puzzle. Despre Mona Musca partidul (fostul ei partid, adica PNL) a stiut din 2000 ca are dosar, dar... ceva sau cineva i-a tinut pe liberali sa o dea afara sau sa o expuna din prima. Asa ca, au lasat-o sa militeze pentru democratie, sa se bata, sa-si faca acea imagine care chiar impresiona. Mona Musca a continuat in 2004, in campanie, a venit si pe la Constanta, mi-a placut. Tuturor a placut. Infatisare placuta, par aranjat (poate si parca putin cam in stilul Elenei Ceuasescu in unele momente, dar dadea bine, inspira incredere si orice altceva decat comunism), putin ruj, machiaj discret in coada ochilor. Iar discursul nu aveai cum sa nu i-l asculti. Ma rog, putin obositoare cand se infierbanta si uita sa se opreasca. Apoi, Mona Musca facea gesturi naturale, normale (poate ca erau regizate, dar ii iesea de minune), in piata nu se sfia sa ia in mana o varza de la tarani si sa-i intrebe cat costa si cum se descurca... Asa o stiam pe Mona Musca inainte de dosariada. Dupa care, mitul a cazut, s-a rostogolit de ciment, iar acum Mona Musca incearca sa demonstreze ca a dat cu subsemnatul, dar nu a facut rau la nimeni. A invitat trei (doar trei) ziare centrale la CNSAS, unde a pus sub ochii jurnalistilor doscumente scrise de ea catre Securitate despre colega "X" sau "Y". A incercat sa arate ca nu a stricat vietile celor despre care a raportat. Dar... a raportat. A spus cum era "X" sau "Y". Oamenii aceia aveau nevoie de intimitate, nu? Sa fi fost Securitatea chiar atat de greu de refuzat? Dar, caracterele difera. Oameni diferiti, decizii diferite. Poate ca greseala cea mare nu a facut-o atunci cand a acceptat sa colaboreze, ci mai tarziu, cand a mintit. A mintit ca sa intre in Parlament, a mintit inainte sa ii fie aratat dosarul, acum incearca, din rasputeri, sa ramana acolo unde reusise sa ajunga... Prea tarziu insa.