Existau liberali, inainte de 2006, care vedeau in Mona Musca un posibil viitor presedinte al Romaniei. Tot Mona Musca reprezenta un etalon de cinste, eleganta si asa mai departe, un ministru ideal si cate si mai cate... Readuc aminte ca si mie mi-a placut enorm de Mona Musca. A urmat cumplita dezamagire. Nu neaparat ca a fost colaborator al Securitatii, pentru ca eu nu o pot judeca asa cum o pot face cei care au suferit cumplit pe vremea comunismului. Eu nu am resimitit comunismul chiar atat de tragic, asa de profund ca altii. Totusi, Mona Musca m-a dezamagit cumplit pentru ca a mintit. A negat un adevar, apoi a incercat sa "coafeze" colaborarea sa cu Securitatea spunand ca nu a facut rau nimanui. Posibil, dar increderea in vorbele ei a fost spulberata. Pentru a scapa de imaginea ei, si asa mult prea apropiata de presedintele Traian Basescu, devenit intre timp dusman al lui Calin Popescu Tariceanu si al liberalilor, Mona Musca a fost trimisa la plimbare din PNL. Nu-i nimic, dupa asa-zise ezitari, Mona Musca a revenit alaturi de PLD, alaturi de fostii liberali nemultumiti de Tariceanu. Apoi, PLD s-a contopit in PD, formand PDL. Acum, dupa doi ani in care dadea de inteles ca nu mai vrea functii, iat-o pe Mona Musca propusa pentru a candida pe un colegiu de parlamentar. Sa fi uitat deja lumea ca a mintit? Ca n-a fost chiar doamna politicii romanesti? Vorba lui Emil Boc, presedintele PD-L - numai cetatenii o pot spune, prin intermediul votului uninominal. Nu spun sa o eliminam pe Mona Musca de tot din viata politica, de pe scena publica, dar tot n-o pot ierta. Atunci cand iti place un om atat de mult, cand vezi in gesturile lui ceva de o moralitate absoluta, parca e cu atat mai dureros sa afli ca, in realitate, a fost supus greselii. Dar si mai dureros este sa vezi cum acel om minte uitandu-se cu privire suferinda si care parca voia sa mimeze nevinovatia, catre camerele de luat vederi.