De cate ori vad pe ecran, la TV, capul mort al lui Ceausescu raman tintuita. Intrerup orice activitate si raman hipnotizata. Omul acela, chiar si mort, are un puternic efect asupra mea. La fel se intampla cand vad buletinele de stiri ca incep cu o imagine neagra. Ma opresc sa vad cine a mai murit. Vreau sa aflu cum, daca s-a stiut ca era bolnav, cine-l plange. Vreau sa vad ultima imagine inregistrata cu el. Privind stirile clasice ale mediei traditionale cu doza zilnica de morti intre doua stiri cu fotbalisti de la Nationala, mai vad si oameni vii, despre care, inevitabil, ma intreb cand vor muri. Imi inchipui cum toate canalele isi vor opri emisia obisnuita, de exemplu, cand va muri cutare sau cutare. Cinismul acestui gand ma infioara, dar m-a facut sa realizez cat de mult ma afecteaza stirile din prime-time. Si cum totul se rezuma la stiri, la a face o stire si a o pregati ghicind cine urmeaza sa moara.
As vrea sa am "flerul de jurnalist" si sa stiu cine urmeaza sa moara, pentru a spune la momentul respectiv " Stiam. Am scris prima despre asta, i-am luat un interviu chiar acum o saptamana raposatului". Articolul meu va aparea pe prima pagina a tuturor ziarelor, intrucat vor fi ultimele cuvinte ale omului mort devenit in eternitate unitate de masura pentru toate. Ciudata afirmatie, dar nu mai bizara decat, pregatirea mortii lui Vintila Corbul de catre un ziar national. Care, stiind ca va muri i-a cumparat chiar si un loc de veci. Isi acopera prima pagina cu aceasta stire timp de o saptamana, bazandu-se pe exclusivitate si pe colaborarile recente cu defunctul. La fel mi se par si emisiunile de tip "Genialii", unde sunt invitati oameni de o anumita etate, carora li se pregatesc surprize colosale, ca si cum ar fi pentru ultima data... Vor folosi apoi inregistrarile pentru a face filme documentare in exclusivitate.
In cariera mea de jurnalist, doi oameni "mi-au murit". Un fost sef de CAR pensionari, care a facut un infarct dupa ce a citit un articol in care am scris ca amanta il acuza de frauda, si un veteran de razboi care a primit o medalie, mi-a dat interviu si peste cateva ore a murit. Doua momente de care imi leg cariera de jurnalism, puncte de rascruce... Ce au in comun cele doua lucruri este ca nu stiam, nu am ghicit ca cei doi vor muri. Daca aveam acest "fler" nu as mai fi scris niciun articol.