Cu ceva vreme in urma cotidianul "Gandul" scria despre "ultimul trend in materie de strategie catodica", adica despre reteta adoptata de televiziunile din Romania pentru a-i atrage pe telespectatori. S-a confirmat inca o data, daca mai era nevoie, ca romanul este avid de senzational. "Stirile de la ora cinci" deja nu mai reprezinta un caz singular. "Reteta" de succes a fost adoptata si adaptata cu rezultate surprinzatoare de mai toate televiziunile. In goana lor dupa rating, posturile romanesti, indiferent de formatul lor initial, apeleaza la aceasta reteta capabila sa alimenteze "foamea" de senzational.

E socant sa vezi cum se umfla audientele OTV de cand cu disparitia Elodiei. Aproape ca iti vine sa te rogi sa fie gasita - vie sau moarta - aceasta Elodia, cat mai curand posibil, ca sa scapi de telenovela regizata de Diaconescu pe scenariul semnat de Lazarus. E adevarat, chiar si dupa gasirea Elodiei s-ar mai "turna" niste episoade, dar macar s-ar intrezari finalul serialului.

OTV pare sa detina o reteta infailibila: daca nu e cazul pacientei aruncate de la etaj din apartamentul doctorului Tranca, e cazul elevului sinucis din prea multa dragoste pentru profesoara lui. Daca nu e Elodia, cu siguranta va aparea un alt caz absolut senzational. Moarte, sex... senzatii tari pentru dependentii de telecomanda.

Sa nu uitam insa de fotbal. Aici e alta problema: s-a manelizat - cuvant nou in dictionar! - si sportul-rege. Se discuta mai mult despre aventurile fobalistilor, disputele antrenorilor si patronilor de cluburi decat despre performanta si fair-play. Scandalul place mai mult.

Dar sa discutam si despre... speranta. Din lista cu preferintele telespectatorilor mi-a atras atentia exact acest cuvant. Parea sa faca nota discordanta, dar m-am convins ca nu e asa. Daca ne referim la speranta pe care ar trebui sa o ofere emisiuni ca "Surprize, surprize", "Dansez pentru tine", "Iarta-ma" sau "Din dragoste", atunci nu putem vorbi de speranta ca fiind sentimentul cu care ramai dupa cateva ore de vizionare. Mai degraba e vorba de disperare. Doar oamenii cu adevarat disperati apeleaza la astfel de emisiuni, iar speranta este atat de slaba la final, cand constati ca nimic nu e ce pare a fi, iar mana care ti se intinde este firava si tremuranda... Ramane ratingul, ramane amintirea acelei emisiuni, buna de povestit nepotilor, raman indemnizatiile grase ale moderatorilor sau realizatorilor acelor emisiuni si mai ramane... moartea lenta a sperantei noastre de a feri macar generatiile viitoare de sindromul romanului avid de senzational sub orice forma: moarte, sex, fotbal si chiar speranta.