Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de a imparti vechea Mitropolie a Ardealului in doua a facut valuri puternice in lumea religioasa romaneasca, dar mai ales in lumea laica. Asociatii de revolutionari, fundatii pseudoculturale, dascalimea teologica din Sibiu si mai ales parintele Constitutiei romane, cel care da pe toata lumea in judecata si se cearta cu toti, politicianul de mare rezonanta Antonie Iorgovan, au sarit ca arsi amenintand cu procese Sfantul Sinod si Patriarhia Romana. Argumentele au fost naucitoare. De la ideea ca IPS Bartolomeu Anania va vinde Ardealul ungurilor pana la aceea ca, "daca nu se va vinde Ardealul la unguri, atunci sigur ortodocsii transilvaneni vor trece in masa la greco-catolici". Invocarea trecutului glorios plecand de la Mitropolitul Andrei ßaguna si unitatea ortodoxa ardeleana au fost alte "argumente zdrobitoare" cu care falanga teologica sibiana a incitat pastorii si credinciosii, aducandu-i cu preoti si prapuri in Dealul Patriarhiei.
Nimeni nu neaga framantarile din Sinod legate de alegerile de mitropoliti sau episcopi. Nu pot fi ignorate disensiunile dintre traditionalistii care cer ca un episcop sau mitropolit sa fie calugar si sa-si faca "stagiul" daruindu-se total iubirii de Hristos si "revolutionarii teologi" cu doctorate in universitatile catolice sau protestante pentru care celibatul unui inalt ierarh este un moft. Ingaduinta de care a avut parte preotul de mir Laurentiu Streza ca din postura de "vaduvoi", (asa cum sunt numiti in Ardeal barbatii care raman fara sotii), si avand patru copii (pe care i-a aciuat in cetatea teologica sibiana), atunci cand a fost ales Episcop de Caransebes si apoi mitropolit, a creat mari controverse in randul Inaltilor Pastori Ortodocsi. Drept urmare, pastratorii dreptei credinte si ai traditiei au fost ferm impotriva alegerii acestuia ca mitropolit. Atunci cand interesele i-au determinat pe unii sa-si schimbe votul la alegerile din noiembrie, "vechea garda" a reactionat si a propus infiintarea celei de-a doua mitropolii ardelene cu sediul la Cluj, avandu-l ca pastor pe Inaltul Bartolomeu. Reactia teologilor de la Sibiu este justificata de sperantele obtinerii de privilegii in cadrul marii mitropolii deoarece noul ierarh provenea din randurile lor. Bucuria victoriei s-a transformat imediat in furie atunci cand, din "motive pastoral-misionare, "s-a hotarat desprinderea celeilalte mitropolii.
Ramane de vazut cum se vor armoniza in aceasta situatie activitatile celor doi mitropoliti in viitor. Interventia Justitiei in acest caz, pentru a satisface "orgoliile patriotice" lezate ale adeptilor profesorului Pacurariu, ar fi o imixtiune grosolana in autonomia Bisericii Ortodoxe Romane.