Politica si onoarea se spunea ca nu fac casa buna impreuna. Personal, imi plac oamenii care tin la onoarea lor, iar daca reusesc sa impace cuvantul dat cu mizeriile politicii, cu atat mai bine. Basescu nu si-a mai dat demisia, insa parerea mea este ca si-ar fi dat-o, pentru ca eu il vad om dintr-o bucata si cu coloana vertebrala. Insa nici comportamentul adversarilor politici nu mi se pare onorabil. Nu ma refer la exemplele negative de politicieni care nu si-au mai tinut cuvantul dat (chiar in cazul unei anuntate demisii), ci la purtarea acestora din ultima vreme, in special in ziua cea mai lunga si dupa. Pai cum sa-si mai dea Basescu demisia, cand este amenintat pe fata cu diverse demersuri de modificare a legii electorale, pentru a interzice celor suspendati de a mai candida? O fi avut omul de gand sa demisioneze, dar in conditiile actuale, in care se baza poate pe sustinerea electoratului si pe faptul ca, daca ar candida din nou, ar iesi din nou presedinte. Asa insa, a ales sa mearga pe planul B, in care stia ca norodul il va ruga cu "lacrimi de crocodil" sa nu abandoneze corabia si asa se face ca a ales ce a ales. Am asistat la acest sfarsit de saptamana la aceeasi mizerii politice cu care ne-am obisnuit cu totii. As fi vrut sa am alt subiect care sa-mi fi captat atentia, dar se pare ca totul a murit sau s-a ofilit in umbra suspendarii. Singura treaba amuzanta a fost ca, in timp ce in capitala se vorbea de o eventuala arestare a lui Basescu, Cozmin Gusa a facut deliciul consumatorilor de media cu declaratia potrivit careia multimea stransa in Piata Universitatii a fost adusa de Marin Condescu si Ionel Mantog, iar ca pumnii luati au fost de la minerii asmutiti de cei doi aparatori ai presedintelui suspendat. Parca mi-e si mila de mineri. Nu e de ajuns ca au ramas in istorie cu evenimentele triste de pe vremea mineriadelor lui nea Nelu Cotrocelu! Daca nu exista mineriada portocalie, ea trebuie musai inventata! Cu orice pret, se pare...