Era intr-o zi, pe-nserat. Cand, deodata, cioc-cioc la usa. Speriat, dau sa deschid. - Cine e ? - Noi, alegerile ! - Care alegeri ? - Cum care? Alegerile... acum suntem noi, localele, pe urma or sa vina parlamentarele, si la sfarsit prezindetialele. Hmmm, nu-i a buna-mi zic, daca au ajuns sa ma caute pe mine alegerile acasa. - Dar, ce-i cu voi la usa mea ? - Am plecat sa adunam oamenii, ca doar vin alegerile, nu ? Si sa nu ramanem singure...
Buimacit, imi aduc aminte ca am mai fost pe la sectia de votare, mi-am exercitat dreptul cetatenesc, dar degeaba. Alegerile au venit, alegerile s-au dus si noi tot fara alesi am ramas. Adica nu am ramas, ei sunt, dar ei, alesii, au uitat cam repede de cei care i-au ales si si-au vazut doar de ale lor, pe cand gloata... a ramas cu stampila pe buletin, nu pe cartea de alegator (De ce mama dracu' le-au mai scos, numai comisioanele ' stie '.)
Brusc ma apuca nervii, pun mana pe un facalet, deschid usa si dau sa le ating la mir. Ele, alegerile, nici prin cap sa se sperie. Ma mai fac odata catre ele, ele neam. Mai sa fie, ia sa devin eu pacifist, sa le ignor, asa cum ma ignora pe mine alesii mei de atata amar de vreme. Uuuu, galagie, tambalau, zbierere, urlete. Innebunisera alegerile. - Hai ma omule si voteaza ca avem nevoie de votu' tau. Eu - impasibil. - Hai ca-ti asfaltam strada, iti punem alte borduri. - Borduri ? Borduri ati zis ? Fac crima de om daca mai schimba cineva a treia oara bordurile. - Hai ca-ti facem locuri de parcare... - Acu-mi faceti locuri de parcare, cand mai sunt doua saptamani pana la locale...Hai ca-ti facem...
Plictisit, am intors spatele si am intrat in casa, lasand alegerile sa faca precum toti dracii la usa. Ce sa fac, am devenit imun la promisiuni si nu pot sa mai cred o iota din ce promit politicienii.