Exista o controversa legata de meseria de ziarist. Ce trebuie sa faci intr-o situatie-limita? Sa incerci sa salvezi o viata de om sau sa relatezi, in exclusivitate, moartea unui semen? In astfel de situatii afli cum ti-ai ales prietenii... Eu, unul, stiu ca ii consider prieteni pe aceia care ar alege, atunci cand exista alegere, in locul meseriei de jurnalist sau al oricarei alteia, meseria de om.
As interzice, prin lege sau, macar, printr-un decret prezidential, telefoanele mobile cu camera video. As face-o pentru ca un nemernic, jurnalist de ocazie, si-a oprit masina de lux si a filmat, cu telefonul lui mobil de milioane bune, moartea colegilor mei Aurora si Calin, si a fiicei lor Mara, in varsta de cinci ani. A avut timp, minute in sir, sa imortalizeze scena, dar nu i-a trecut prin capul ala sec
sa ia un extinctor sau sa-i scoata din masina.
Ma bantuie imaginea Aurorei si a lui Calin, morti sau inconstienti, in timp ce Mara, fetita lor, poate incearca zadarnic sa deschida portiera masinii in flacari. Si cosmarul acesta se petrece in timp ce un nenorocit de pitigoi filmeaza cu telefonul lui mobil, mai scump decat cinci salarii minime pe economie. Si poate ca, in timp ce filma "in exclusivitate", nemernicului nici nu i-a trecut prin minte sa dea un telefon, din alea fara taxa, pentru situatii de urgenta. Am vazut imaginile pe care
le-a imortalizat. Il urasc si il blestem. Pe el, anonimul generic, si toate cuceririle tehnicii care ne fac neoameni. Jur ca fiul meu nu va capata niciodata un astfel de telefon.
Ma consider un ziarist calit si cred ca viata m-a pus la destule incercari dure, dar imaginile astea ma bantuie, nu-mi dau pace. Oameni buni, va rog, pe toti cei care aveti telefoane mobile obisnuite, fara camere video sau alte gadgeturi; pe aceia care ati fi incercat, chiar cu pretul vietii voastre, sa salvati doi oameni si copilul lor de cinci ani, va rog, treceti in dreapta! Va rog asta, pentru ca toti ceilalti sa ramana de cealalta parte si astfel viata sa aiba un sens, si oamenii sa se imparta clar, fara pete cenusii, in doua categorii distincte. Va rog, pe cat mai multi dintre cei care cititi aceste randuri, ramaneti in prima categorie! Nu fiti lasi, nemernici sau doar prostanaci!
Ma rog, desi incep sa nu mai cred in nimic, ma rog ca Aurora si Calin, si mai ales Mara, sa fi murit din prima secunda. Sau, macar, sa nu fi fost constienti, ca sa fi scapat de suferinta si sa nu realizeze ce caricaturi de oameni populeaza lumea in care au trait.
Ca oameni si parinti, stiu sigur ce ar fi facut Aurora si Calin daca ar fi fost martorii, si nu eroii, unei asemenea tragedii. Stiu sigur ce ar fi ales, pentru ca, in lumea asta trecatoare si atat de nesigura, exista numai doua meserii. Una este aceea de om. Cealalta sigur e altceva... habar n-am ce.