Infiorata de emotie, ca o scolarita nu prea pregatita pentru examen, Romania a mai trecut de un test european. Adica, a primit vot favorabil intrarii in Uniunea Europeana din partea Parlamentului European.
Emotiile, fie vorba intre noi, n-au fost totusi prea mari. Si asta nu numai pentru ca examinata s-a prezentat cu curajul dezinvolt al tanarului (regim democratic de la noi), ci si pentru ca un vot favorabil se prefigura pana mai zilele trecute. Raportorul special pentru Romania, Pierre Moscovici, cu toata exigenta lui, recomandase o decizie favorabila, Luxemburgul - tara-presedinte in exercitiu a UE - si-a afirmat sprijinul fata de calendarul prestabilit al aderarii Romaniei, principalele grupuri parlamentare anuntasera ca isi vor da votul pozitiv integrarii Romaniei si Bulgariei. Pana si grupul popular european ne-a dat asigurari, intr-un final, ca va vota - chiar daca nu in unanimitate - in favoarea noastra.
Totusi emotii au fost, si mai sunt inca. Nu atat din partea Comisiei Europene - viitoarea comisie examinatoare pentru care votul Parlamentului European este consultativ. Semnarea la 25 aprilie a Tratatului de aderare de catre Romania pare, cel putin pana la proba contrarie, o simpla formalitate. Dar votul si semnarea nu inseamna automat ca la 1 ianuarie 2007 Romania va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.
Marele examen va fi dat de Romania la urmatoarele materii, astfel enuntate de premierul Calin Popescu-Tariceanu: “combaterea coruptiei, independenta justitiei, libertatea presei si eficientizarea Consiliului Concurentei“. Demnitari ai UE ne atrag mereu atentia ca nu-i de joaca cu aceste domenii si chiar ne avertizeaza ca, in situatia in care nu vom trece stacheta in timp util, se va recurge la clauza de salvgardare, ceea ce ar putea intarzia accesul la Uniune cu un an. Cu toate consecintele, desigur neplacute, ce ar decurge de aici.
Asadar, drumul nostru catre Uniunea Europeana este, in continuare, un mers pe sarma. Iar echilibrul se poate mentine doar printr-o angajare a tuturor fortelor responsabile ale tarii in acest demers. Nu putini lideri europeni ne atentioneaza ca alte preocupari - mai ales ale factorilor Puterii - devin subalterne fata de inaltele comandamente europene. Se risipeste, de pilda, prea mult timp si prea multa energie cu alegerile anticipate, remanierea guvernamentala, numirea - eventual - a unui alt prim-ministru, inlocuirea presedintilor celor doua Camere, luptele din interiorul unor partide sau dintre unele partide s.a.m.d.
Actiuni de acest fel ar fi nu numai diversiuni in sfera disputelor politice intre diversi protagonisti, ci si operatiuni pagubitoare pentru interesul national.