Pentru botosanenii care se descurca cu greu de la o zi la alta sau chiar si pentru cei mai instariti, este greu de inteles gestul complet dezinteresat lui Durigen Eberhard, germanul care, de cincisprezece ani nu pridideste sa aduca, de la mii de kilometri departare, ajutoare in judet si in municipiu. Pentru toate astea, Consiliul local a socotit de cuviinta sa ii acorde titlul de Cetatean de Onoare al municipiului Botosani, gest care, la drept vorbind, ar fi putut fi facut ceva mai demult.
Eberhard arata si se comporta ca un german adevarat. Este o persoana vioaie, care, in ciuda celor o suta treizeci de kilograme ale sale, nu ezita sa munceasca la cot cu cei pe care tot el ii angajeaza pentru vreunul din proiectele carora le da viata si de care beneficiaza botosanenii. Acum repara acoperisul minastirii Vorona. Cu citiva ani in urma a construit o sectie noua la spitalul de copii, sau la azilul de batrini de la Leorda. Ii place sa vorbeasca despre cele facute cu acea multumire a omului cu constiinta datoriei implinite. Relateaza firesc, fara sa se laude, fara sa astepte multumiri desi mii de oameni l-au binecuvintat pentru ca le-a luat necazurile in miinile lui mari, cu palme batatorite de o viata de munca.
Fara indoiala, ar avea ce sa faca si la el acasa. Cei patru copii si doi nepoti pe care ii are ar necesita, probabil, mai multa atentie. La fel si firma sa de constructii. Insa Eberhard se simte aici acasa, iar pe stareta minastriii Vorona - locul in care ii place sa poposeasca - o considera ca o adevarata sora.
Schwarzenberg, orasul lui Eberhard, se afla in fosta Germanie de Est zona care, se stie, este mai putin prospera decit restul acelei tari. Cu toate acestea, fundatia Muntii Metaliferi a proaspatului Cetatean de Onoare este deosebit de activa.
Eberhard insusi si-a propus un lucru simplu insa foarte greu de realizat. Face ceea ce face pentru a schimba modul de a gindi a celor de aici. Oamenilor apatici, care au abandonat orice gind de mai bine, le readuce speranta, le spune ca se poate ba chiar le si arata cum.
Marea realizare a lui Eberhard ramine puntea intinsa intre Germania si Botosani, prin care reuneste si imprieteneste familii. Sint probabil peste doua mii de astfel de prietenii incheiate, cu ajutorul sau, intre familii botosanene si familii germane, oameni simpli, care isi scriu sau telefoneaza, se viziteaza si mai ales se ajuta, cu toate ca, deocamdata, ajutorul curge doar dintr-un singur sens. Cind calatoreste intre tari, Eberhard se transforma intr-un multasteptat postas care duce vesti despre membrii familiilor prietene. La el acasa povesteste entuziast ce fac cei de aici, cum se mai descurca in timp ce la Botosani istoriseste rabdator, prin translator, despre cum o mai duc prietenii aflati la mii de kilometri.
"Unii isi doresc cu ardoare si se simt multumiti atunci cind isi cumpara un Mecedes. E bucuria lor. Bucuria mea este faptul ca pot sa ajut oamenii de aici, sa ramina ceva in urma ", obisnuieste sa spuna binefacatorul. Si ramine, intr-adevar. Ramin cladiri, aparatura medicala, pachete cu tot felul de bunuri care conteaza. Dar mai ales ramine pilda de omenie, cu toata caldura ei care, in definitiv, este ceea ce conteaza cu adevarat.