Ei sunt cei ce au schimbat intaia oarã limba-n condei ºi curu-n cãlimarã. Iar acum ne servesc lecþii de democraþie ºi ne indeamnã (schimband limba moale cu una ce se cere bãþoasã ºi ascuþitã) sã punem muºchiul la construirea viitorului european. Mari ziariºti, poeþi, scriitori...
Nu e vina nici unuia dintre noi cã parte dintre cei inºiraþi ca ºosetele imbacsite la aerisit pe culmile comunismului nu ar fi avut incotro ºi cã au fost nevoiþi sã schimbe macazul imediat cum au simþit cã lui Ceauºescu ii fuge lumea de sub picioare. Existau atunci ºi disidenþi, erau foarte mulþi oameni care luptau cu comunismul ºi care au avut de pãtimit pentru asta. Ei au ales sã serveascã partidul ca o þolopandrã jegoasã aºezatã inaintea falsului sentimentalism generat de mãreþele impliniri ale comunismului. Iar acum servesc, ca ºi atunci, drept pavãzã a democraþiei ºi sculã de integrat Romania in lumea civilizatã. Vax!
Ei sunt principalele motive pentru care ne bãlãcim in ruºinoasa hazna a involuþiei. Ei au susþinut ori tolerat toate marºãviile postdecembriste. Dacã s-ar fi intamplat altfel ºi dacã ºi-ar fi recunoscut cã nu ºtiu sã lucreze decat intr-un sistem comunist, norodul ar fi ºtiut sã facã deosebirea dintre un pupincurist ºi un om cu principii.
E drept, intreaga actualã clasã politicã e formatã din eºalonul doi comunist. Metehnele le-au rãmas aceleaºi. Nu sunt de judecat pentru cã existã ºi nici pentru cã iºi exercitã in continuare presiunile scarboase. De judecat sunt aceia care ii susþin ºi le spun cã fac bine atunci cand se poartã ca niºte adevãraþi secretari de partid. De judecat sunt cei care au schimbat intaia oarã limba-n condei ºi curu-n cãlimarã.