320% - crestere a numarului de medici romani plecati in Franta in ultimele 10 luni. Am verificat pe mai multe site-uri cifra, pentru ca imi parea ireala. Dar, da, in Franta au plecat o sumedenie de medici romani, motivati de salariile de peste granite. Ma intreb, dincolo de alte aspecte - cum ar fi comparatia cu salariul castigat in Romania, care este net mai mic - cat vor rezista acolo. Este vorba de alte conditii, este vorba despre standarde, este vorba despre faptul ca, indiferent cat de bine platiti vor fi sau cat de pregatiti din punct de vedere profesional, ai nostri vor vrea tot acasa. Unora le va fi dor de casa, altii nu se vor adapta exigentelor. Asa ca nu vor ramane chiar atat de multi. Imi imaginez ca exista o mare diferenta intre cum va fi tratat medicul roman in Franta si cum este tratat acasa - acasa, unde este un supra-om, un zeu venerat de pacientii care asteapta indurarea "suprema", adica atentia din partea doctorului, atentie care de multe ori intarzie sa apara. Dar, pacientul roman este, de multe ori, rabdator, isi inghite pastiluta si asteapta ca medicul supra-om sa il bage in seama, sa ii spuna de ce nu se vindeca. Se mai mult decat prea poate ca in Franta situatia sa se inverseze. Ca nicaieri nu sunt caini cu colaci in coada. Nu cred ca medicii francezi vor fi fericiti, pe de alta parte, de invazia de straini care sa le ia, la o adica, painea de la gura. S-a dovedit in diferite branse ca strainii dusi la munca in strainatate nu beneficiaza de aceleasi conditii. Se stie deja ca fiecare tara isi protejeaza proprii angajati. De fapt, s-ar putea ca numai in Romania aceasta regula sa nu functioneze. Din partea mea - duca-se doctorii invartindu-se, faca-se salariile la noi in tara mari ca ei sa stea si sa fie responsabilizati. Sau ceva de genul. Ca daca ne luam dupa datele oficiale, doctorii nostri sunt chiar oropsiti ai destinului! 220 euro salariu... hai sa fim seriosi! Si sa mai bem dintr-o cafea pe care, de altminteri, o pregatisem alaturi de plicul "magic" pentru doftorul care ne-a luat in atenta sa supraveghere atunci cand nu ne-am simtit bine. Ca de facut bine oricum nu ne mai facem bine...