Daca ninsoarea care a pogorat asupra Bucurestiului in zilele trecute a amintit multora de zapezile copilariei, ce a urmat a fost si este un soi de cosmar. Din pacate, nu se poate da un decret potrivit caruia sa ninga doar in parcurile marilor orase si, evident, la munte, acolo unde alesii sau cei mai "procopsiti" se distreaza in fel si chip.
Pentru bucuresteanul de rand, zapada este o pacoste. Chiar daca in primele zile, de dupa caderile de zapada, nu avem cum sa nu ne ne bucuram ca totul in jur capata un aspect imaculat, care ne bucura sufletele, urmeaza zilele "de dupa". La fel ca dupa un chef, timp in care, cel putin teoretic, ne simtim bine, urmeaza un soi de mahmureala gretoasa. Zapada cea frumoasa incepe sa se topeasca, lasand la vedere tomberoanele pline de gunoaie, iar trotuarele se umplu de o marmelada rece si jegoasa, prin care piteonii inoata cu greu.
Incep injuraturile la adresa autoritatilor, care nu ne-au curatat trotuarul din fata casei, sau la adresa vecinului - care a aruncat zapada din zona masinii sale, tocmai in fata automobilului tau. Brusc, toti cei care erau extaziati in fata caderii fulgilor de nea se simt datori sa critice in dreapta si in stanga.
Cea mai pacatoasa problema este, fara indoiala, intarzierea cu care firmele specializate ridica, intr-un tarziu, gunoaiele dintre blocuri. Au avut si ei zile libere... Am aruncat si noi, mai mult decat ar fi putut prelua chiar si in zile normale de lucru.... Cert este ca rezultatul nu este unul catusi de putin placut vederii. Si nu numai. Chiar daca este inca destul de frig si mirosurile nu se compara cu cele din timpul verii, jegul ne cuprinde din toate partile. .
Ce sa mai spunem despre "marmelada" prin care suntem siliti sa trecem pentru a treversa strazile principale, un amestec de zapada topita si mizerie, care ne ajunge, adeseori, pana mai sus de glezne. Cel mai usor este sa dai vina pe altii.
Cel mai simplu ar fi sa ne revenim din starea de "boieri" si sa punem mana pe lopata. Pentru a demonstra ca suntem, totusi, locuitori ai unei "cetati" in care ne pasa de ceilalti. Din pacate, pana atunci, foarte multi vor ramane prizonieri ai unei idioate conceptii potrivit careia "fraierii" trebuie sa munceasca . Cei din tagma smecherilor, care injura in dreapta si in stanga, uitand ca nu este nici o rusine sa muncesti. Macar atunci cand, de-adevaratelea, situatia o cere.